20 decembrie 2012, 18:25

Capitularea lui Ponta

Capitularea lui Ponta

Dacă un observator neavizat ar fi citit textul „actului coabitării”, ar fi normal să creadă că Victor Ponta conduce un guvern minoritar, fără susţinere populară şi doar bunăvoinţa preşedintelui Băsescu îl desparte de demisie. Însăşi denumirea documentului semnat la „şueta cea de taină” de la Cotroceni nu reflectă natura angajamentelor asumate de premier. O denumire mai corectă a documentului ar fi „act de capitulare” şi nu „act de coabitare”.

În fond, Victor Ponta a renunţat la câteva prerogative deosebit de importante, făcând imposibilă orice modificare a structurilor asociate tradiţional cu interesele lui Traian Băsescu. Este curios că premierul şi-a asumat anumite angajamente care nu pot fi realizate decât cu concursul USL, dar nu a avut mandat pentru aceste asumări nici măcar din partea PSD. Este cert că în viitorul apropiat, multe dintre prevederile acestui act de capitulare vor fi puse la încercare, iar premierul va avea rolul ingrat de a calma spiritele în USL şi de a explica electoratului cum s-a ajuns în situaţia în care sloganul de campanie „dreptate până la capăt!” s-a transformat subit în „dreptate cât ne-a permis Gitenstein”.

De fapt, Victor Ponta şi-a asumat următoarele angajamente:

1. CCR rămâne aşa cum este şi va fi utilizat în continuare pentru obstrucţionarea iniţiativelor USL

2. Traian Băsescu, în calitate de „decident final”, obţine prerogativa exclusivă de desemnare a procurorului general şi procurorului-şef al DNA. Rămâne de văzut cum va explica Victor Ponta faptul că mult criticatul „mecanism represiv” al „justiţiei băsesciene” va rămâne neatins în perioada guvernării USL.

3. Preşedintele obţine prerogative exclusive în domeniul politicii externe şi a relaţiilor cu instituţii supranaţionale. Este dificil de înţeles cum se împacă această situaţie cu textul constituţional care stipulează că „Preşedintele semnează tratatele negociate de Guvern”.

Această „legiferare ad-hoc”, materializată prin semnarea în secret a unui document cu un statut juridic incert, a provocat deja numeroase reacţii negative în plan intern, ba chiar şi internaţional, marea surpriză fiind reacţia deloc pozitivă a presei germane. Despre ce stat de drept se poate vorbi dacă modul de interacţiune a preşedintelui şi guvernului este stabilit de un document elaborat şi semnat în secret? Ce rol mai are Constituţia în aceste condiţii?

Victor Ponta şi grupul de interese pe care îl reprezintă au mers pe ideea că se poate semna şi accepta orice, numai pentru a ajunge „la butoane” şi şi-au atins scopul. Acum, USL este la guvernare, dar deja a pierdut o bună parte din încrederea electoratului. Incidentul referitor la cooptarea UDMR la guvernare şi capitularea în faţa preşedintelui Băsescu au lăsat această alianţă politică fără suportul „ultraşilor” anti-Băsescu, iar fără „ultraşi” USL este doar o adunătură de politicieni uniţi de un interes conjunctural.

Actualul premier speră că va rămâne la cârma guvernului un timp îndelungat. Probabil, în interiorul PSD deja se pregăteşte lansarea lui Sorin Oprescu în calitate de contra-candidat pentru Crin Atonescu. În realitate, guvernul Ponta s-a compromis încă înainte de investitură, pierzând o bună parte din suportul popular. Anul 2013 va fi unul dezastruos atât pentru Europa cât şi pentru România, iar guvernul va fi forţat să adopte măsuri nepopulare, inclusiv reducerea angajamentelor sociale şi vânzarea întreprinderilor de stat. FMI, ca de obicei, va juca împotriva guvernului al cărui suport politic, şubrezit de erorile comise înainte de investire, se va eroda foarte rapid. Dacă şi „stăpânul antenelor” va pune tunurile informaţionale pe premier, atunci guvernul Ponta II va avea o domnie scurtă şi lipsită de glorie. În orice caz, este cert că următoarele douăsprezece luni se vor desfăşura sub zodia crizei politice continue.

  •  
    şi distribuie pe
21 august 2013, 10:35