7 august 2013, 10:26

Surprinzătoarea sinceritate a senatorului McCain

Джон Маккейн сенатор США

John McCain dezvăluie fără intenţie un adevăr cunoscut: bazele americane anti-rachetă din Europa sunt îndreptate împotriva Rusiei, menţionează cititorul nostru, Cristian Ulea.

Senatorul John McCain, republicanul din Arizona care a candidat în 2008 împotriva lui Barack Obama pentru preşedinţia Statelor Unite, este una dintre cele mai puternice personalităţi de la Washington. Fiu şi nepot de amirali cu patru stele ai marinei militare americane, fost prizonier de război în Vietnam, acest om cu o vastă experienţă militară şi politică este dedicat valorilor conservatoare ale scenei politice a ţării sale, adesea sfidând canoanele de partid. Dar, orice artificii i-ar impune complicata viaţă politică de la Washington, rămâne un aprig apărător al intereselor americane, aşa cum sunt ele definite de mereu războinicii săi parteneri ideologici, tributari filosofiei confruntării. Din această grupare de personalităţi s-au detaşat vocile zgomotoase ale politicienilor americani care şi-au exprimat public furia pentru „îndrăzneala” Rusiei de a acorda azil fostului agent CIA şi colaborator al NSA, Edward Snowden.

Fără cel mai mic semn de respect pentru poziţia echilibrată a Moscovei, pentru diplomaţia de a lăsa toate căile de comunicare şi colaborare deschise. Nimeni, la Washington, nu pare că s-ar fi gândit la existenţa unei limite sub care nu se poate coborî în pofida celei mai sincere dorinţe de conlucrare a Moscovei. Rusia nu este şi nu va fi niciodată vasalul Statelor Unite, pentru a-i satisface cererile de extrădare fără crâcnire, şi nici nu a fi trebuit să fie pusă în situaţia de a oferi atâtea explicaţii, mai ales după ce preşedintele Putin a făcut limpede poziţia sa legată de dorinţa de a nu afecta relaţiile ruso-americane, iar consilierul său pe probleme internaţionale, Iuri Uşakov, a declarat răspicat că „situaţia (creată de acordarea azilului pentru Snowden) e prea insignifiantă pentru a afecta relaţiile politice”. Aşa şi este. Soarta unui singur om, oricât de dorit ar fi el de autorităţile partenerului de dialog, nu poate afecta dialogul însuşi, asta dacă există calmul şi înţelepciunea de a respecta adevăratele proporţii ale fenomenelor.

Va curge încă multă cerneală pe marginea cazului Snowden. Noi, însă, ne-am propus aici să subliniem ceea ce lipseşte, surprinzător, din multiplele analize făcute până în acest moment. Şi anume, dezvăluirea indirectă, dar cât se poate de clară, făcută de senatorul John McCain într-o problemă de interes geostrategic. Experimentatul politician fie şi-a pierdut stăpânirea de sine, fie s-a simţit dator să se detaşeze în corul „furioşilor” împotriva Rusiei. Dar asta nici nu mai contează. Important este că, după ce a declarat despre azilul acordat de Moscova lui Snowden că este „o ruşine şi un efort deliberat de a pune în dificultate Statele Unite" - ceea ce nu corespunde realităţii, oricum am privi lucrurile ! - a cerut luarea unor măsuri punitive împotriva Rusiei. Şi, pe fondul declarat al dorinţei de a lua măsuri împotriva ruşilor, s-a produs dezvăluirea despre care atragem atenţia aici: supărat şi enervat, senatorul John McCain a cerut accelerarea programelor anti-rachetă europene, despre care Statele Unite afirmaseră oficial că nu sunt îndreptate împotriva Rusiei, recunoscând astfel că nu acesta e adevărul, că în concepţia strategilor de la Washington programele care angajează inclusiv baza de la Deveselu, din România, au exact scopul de acţiona în viitor împotriva potenţialului militar al Moscovei!

Rusia a insistat îndelung ca programele de apărare anti-rachetă, provocate oficial de o potenţială înarmare a Iranului, să se desfăşoare în comun, oferind în acest scop chiar baze de detecţie proprii şi condiţii de parteneriat motivat de dorinţa firească de a diminua pericolul unui atac balistic împotriva Europei. Americanii au refuzat totul şi au insistat, fără să ofere garanţiile legale cerute firesc de cel mai important partener al dialogului nuclear strategic pe care Statele Unite îl au pe glob, că declaraţiile lor trebuie acceptate aşa cum sunt, că trebuie crezuţi pe cuvânt şi că nu Rusia e cea vizată de noile sisteme de interceptare. Din păcate pentru ei, bătrânul politician de frunte de la Washington a aruncat vălul de pe această mistificare. „Acum e momentul să regândim fundamental relaţia noastră cu Rusia", a declarat, belicos, John McCain. Şi are dreptate, deşi nu în sensul în care a rostit domnia sa această frază. E timpul să se revină la chestiunile fundamental serioase şi la onestitatea colaborării care a permis cândva dezgheţul relaţiilor dintre cele două mari puteri. Capitolul de istorie unipolară a lumii s-a încheiat, deceniile în care Statele Unite au condus aproape discreţionar soarta planetei s-au dus.

La Washington se bate de zor toba confruntării cu Rusia, într-un moment în care America se vede în plină pierdere de vigoare diplomatică şi militară pe mai multe continente, când Egiptul nu-i mai ascultă ordinele, Israelul contestă autoritatea Casei Albe iar Siria demonstrează greşeala angajărilor riscante în numele unei democraţii eluzive, când Irakul, după uriaşa notă de plată financiară şi în vieţi omeneşti, continuă să fie un teatru al violenţelor înarmate, Libia la fel, iar Afganistanul preşedintelui Karzai, acest nou Vietnam de Sud nedeclarat al secolului XXI, refuză soluţiile de pace prin negociere cu talibanii, cerute de liderii NATO tocmai pentru că nu pot învinge militar. Războiul global împotriva terorii, declanşat după 11 septembrie 2001, trebuie regândit în termenii unor alianţe cu greutate, nu conjuncturale. Rusia a oferit o asemenea alianţă, pornind de la tragica ei experienţă cu atentatele teroriste organizate de extremişti islamici. Statele Unite au ignorat cu totul sau au refuzat să dea curs cererilor ruseşti de extrădare a unor elemente teroriste cecene, plasând subiectul în zona unor presupuse drepturi politice.

Primăvara arabă, declanşată, vezi Doamne, în numele dreptului unor popoare la libertate şi democraţie, cu scopul înlăturării unor dictatori - dar păstrându-i simultan pe cei fideli intereselor americane ! - a dus la o situaţie descrisă cu amărăciune de un expert care ştie ce spune. „Problema cu care ne confruntăm acum este că avem în 2013, probabil, mai multe celule Al-Qaida şi afiliaţi ai acestei grupări în lumea arabă decât oricând altcândva, şi asta datorită primăverii arabe", a declarat, citat foarte recent de cotidianul The Wall Street Journal, Bruce Riedel, director al Brookings Intelligence Project şi unul din veteranii CIA. După trecuta dominaţie americană, lumea nu a devenit un loc mai bun sau mai sigur. E timpul dialogului şi angajării între cei ce pot face ceva pentru a îmbunătăţi situaţia, cu condiţia să se discute într-un autentic spirit al cooperării, fără patimă şi mistificări de ordin strategic, în care nu crede, oricum, nici un analist serios.

Notă: Toate informaţiile prezentate în articol aparţin autorului. Postul de radio Vocea Rusiei nu răspunde pentru ele.

  •  
    şi distribuie pe