11 noiembrie 2013, 09:06

Vişegradul - Slovacia

Vişegradul - Slovacia

O ţară cât Moldova de peste Prut, exact în mijlocul Europei, cu 5,4 milioane de locuitori, după căderea comunismului Slovacia şi-a făcut toate „lecţiile pentru acasă” primite din Vest.

A devenit membră a grupului de la Vişegrad (V-4, favoriţii din Est ai preşedintelui Clinton), OSCE, OECD (februarie 1994), Organizaţia Mondială a Comerţului (WTO, la 1 ianuarie 1995), NATO, Uniunea Europeană şi spaţiul Schengen (1 mai 2004), a fost prima din V-4 în zona Euro, la 1 ianuarie 2009. Cu soldaţi în misiuni ONU, UE şi NATO în Kosovo, Irak, Afganistan, Cipru, Somalia etc.; cu cea mai mare producţie de automobile din lume pe cap de locuitor (VW, Peugeot şi Kia, 600.000 bucăţi în 2007), cu o economie şi o societate moderne, europene (spunea Departamentul de Stat al SUA, august 2007), dar cu politici economice socialiste (o analiză a Institutului Federal pentru Tehnologii, din Zürich, Elveţia, noiembrie 2008); cu cea mai mare populaţie rurală, de „ţărani”, din Europa – 45% dintre slovaci trăiesc în sate cu mai puţin de 5.000 locuitori, 14% în sătuleţe şi cătunuri cu sub 1.000 de suflete; cu un preşedinte în funcţie de aproape 10 ani, care a declarat: „Rusia şi Slovacia au legături speciale, care merg mult înapoi în istorie. Cred că ar trebui să menţinem această unitate slavă, moştenirea noastră istorică... Suntem membrii unei Uniuni (UE), trebuie să avem propria noastră propunere în ce priveşte un sistem defensiv antirachetă în această regiune. Acum, Barack Obama este preşedintele Statelor Unite, politicile de securitate ale Americii s-au schimbat. SUA sunt binevenite într-un sistem defensiv european şi cred, nu numai eu, că şi Rusia trebuie să facă parte din el” (preşedintele Slovaciei Ivan Gasparovic, la 11 mai 2010); cu toate acestea de mai sus, Slovacia este socotită astăzi drept „una din cele mai mari poveşti de succes ale Europei”, potrivit BBC Monitoring – Country Profile Papers, la 8 ianuarie 2013.

Politicile naţionaliste şi populiste ale guvernelor Meciar, de după 1992, au fost urmate, din 1998, de reforme economice dure, încheierea aproape completă a privatizării şi un flux de investiţii străine, de 17,3 miliarde dolari între 2000 şi 2006, sub guvernarea Mikulas Dzurinda. O a doua schimbare radicală de direcţie în politica internă, dar şi internaţională, a Slovaciei a survenit în 2006 şi, cu o întrerupere de aproape doi ani (iulie 2010-aprilie 2012), continuă şi în prezent, sub cele două guverne ale lui Robert Fico. Poreclit în Vest „masculul alfa” al politicii slovace, acesta conduce o coaliţie a partidului său, social-democrat, cu Partidul Naţional Slovac, de extremă dreapta, al ultranaţionalistului Jan Slota şi Partidul Poporului, al fostului premier Meciar. În 2006 i s-au prezis lui şi coaliţiei o viaţă politică scurtă, dar este la putere de şapte ani; în 2007-2010, înainte de recesiunea globală, Slovacia a avut cea mai mare creştere economică medie din UE, de 6,5%, iar politicile sale sociale şi economice au în atenţie grupurile sociale dezavantajate şi ridicarea regiunilor mai sărace ale ţării; a desfiinţat coplăţile populaţiei la asigurările de sănătate şi a anulat câteva privatizări ale unor întreprinderi de interes strategic naţional, ba chiar a renaţionalizat companii privatizate de guvernarea anterioară. A renunţat cu desăvârşire la capitalismul neoliberal, „sălbatic”, de tip nord-american, al fostului premier Dzurinda şi a aliniat Slovacia în rândul statelor sociale, asistenţiale, vest-europene. De asemenea, a renunţat la politica externă a fostei guvernări, din primele momente de după instalarea sa ca prim-ministru s-a distanţat de administraţia Bush jr. şi politica sa antirusă, în estul european. În 2006 a retras din Irak 99 din cei 110 militari slovaci, pe ultimii 11 în 2007, relaţiile bilaterale slovaco-americane s-au răcit. În alte probleme regionale şi internaţionale, Fico a respins proiectul cu scutul antirachetă american din Est, a refuzat să recunoască independenţa Kosovo şi să critice Moscova pentru politica sa în spaţiul ex-sovietc; fără a fi provocător sau combativ, a avut şi are o politică de apropiere faţă de Rusia şi Serbia; se bucură de încrederea celor guvernaţi, prestaţia sa internă şi externă este susţinută de vasta majoritate a slovacilor. A oferit Slovaciei şapte ani de stabilitate şi dezvoltare, a dus-o în Europa pe uşa din faţă, cu fruntea sus.

În Slovacia, comunismul a fost detestat la fel ca peste tot în estul Europei, dar fobia rusă nu a fost un fenomen prevalent nici înainte, şi nici după prăbuşirea lui. După 1990, Rusia a rămas un partener economic major al Bratislavei, începută încă de pe vremea CAER-ului, părţile au dezvoltat, în continuare, o bună cooperare economică pe terţe pieţe, în Asia şi în ţările arabe. La încheierea anilor ’90 a fost înfiinţată Comisia interguvernamentală Slovacia-Rusia pentru cooperarea economică şi tehnico-ştiinţifică, au fost lansate proiecte industriale comune, în ambele ţări, iar la sfârşitul lui 2001 preşedintele slovac Rudolf Schuster, un filorus, a călătorit oficial la Moscova, însoţit de o delegaţie numeroasă de miniştri şi experţi din economie, comerţ, industrii şi tehnologii etc. şi de oameni de afaceri, la sosire preşedintele a declarat că vizita „va topi ultimele urme de gheaţă din relaţiile bilaterale slovaco-ruse ale anilor trecuţi”. După aderarea la UE, în mai 2004, mica ţară central-europeană a devenit o punte importantă a Uniunii către Răsărit, clasificată în grupul „prietenilor pragmatici” ai Moscovei, în 2004 ruşii au terminat de plătit datoria fostei URSS către Slovacia, de 1,8 miliarde dolari. Relaţiile economice slovaco-ruse s-au extins mult după 2006, iar în 2008 exporturile slovace în Rusia au crescut cu 84% faţă de anul precedent, au menţinut o dinamică ascendentă în toţi anii crizei şi recesiunii. De la 405 milioane dolari în 2004, aceste exporturi au ajuns în 2012 la aproape trei miliarde de dolari, de aproape două ori şi jumătate mai mari decât ale României, la o populaţie de patru ori mai mică (?!), la întâlnirea lor de la Moscova, la 12 decembrie 2012, miniştrii de Externe Lavrov, al Rusiei şi Lajcak, al Slovaciei, au discutat, îndeosebi, proiecte economice comune, s-a anunţat că Rusia va lansa, în Slovacia, un program de construcţii de centrale hidroelectrice, că se pregătesc proiecte comune pentru tehnologii înalte. În martie 2013, la a 16-a sesiune a comisiei interguvernamentale slovaco-ruse amintite, s-a anunţat că Rusia a devenit un partener comercial major al Slovaciei, cu un comerţ total, anul trecut, de aproape 10 miliarde dolari, în sfârşit, după discuţii preliminarii în 2008, în aprilie 2013 premierul Fico a început negocieri cu firma rusească Rosatom pentru construirea unei noi centrale nucleare în Slovacia, la Jaslovske Bohunice, în vestul ţării, cu două reactoare şi o putere instalată de 2.400 megawaţi.

În ce priveşte raporturile cu America lui Barack Obama, acestea sunt normale, dar, după experienţa negativă cu fosta administraţie Bush jr., potrivit aceluiaşi sondaj Gallup din 2012, amintit anterior, numai 27% dintre slovaci au fost de acord cu leadershipul globalist al SUA, 32% împotrivă, iar 41% fără opinie. În ce priveşte comerţul bilateral slovaco-american, se consemnează o creştere importantă, în 2012 schimburile au totalizat 2,3 miliarde dolari, cu un excedent al părţii slovace de 1,4 miliarde, americanii importă îndeosebi automobile sport VW şi Audi şi vând acolo echipamente medicale, electrice şi electronice, produse chimice etc.

Noile politici est-europene ale preşedintelui Obama sunt apreciate în Slovacia, resetarea relaţiilor SUA cu Rusia, promovată de Washington, este aplaudată la Bratislava, unde există opinia fermă că Rusia şi Statele Unite au responsabilitatea de a asigura împreună securitatea Europei şi cea internaţională. „Preşedinţii Medvedev şi Obama au semnat un nou tratat de reducere a armelor nucleare (New Start, în 2010) şi cred că acesta este primul pas, pentru ca Rusia şi Uniunea Europeană să aibă aceeaşi poziţie în această chestiune. Cred că vom ajunge la aceleaşi idei despre securitate şi protejarea oamenilor noştri. De ce nu am adopta o soluţie comună în această privinţă?”, se întreba, nu demult, Ivan Gasparovic, preşedintele Slovaciei, ţara mică şi importantă din inima Europei.

Partea I a eseului o puteţi citi aici: Dezvoltarea economică regională şi oaia rătăcită, România

Partea II-a a eseului o puteţi citi aici: Balticele

Partea III-a a eseului o puteţi citi aici: Vişegradul - Polonia

Partea a IV-a a eseului o puteţi citi aici: Vişegradul - Cehia

Notă: Toate informaţiile prezentate în articol aparţin autorului. Postul de radio Vocea Rusiei nu răspunde pentru ele.

  •  
    şi distribuie pe
10 noiembrie 2013, 09:42
9 noiembrie 2013, 10:32
8 noiembrie 2013, 09:10