29 martie 2014, 11:29

Falsa independenţă energetică a României

Falsa independenţă energetică a României

De curând, pe site-ul publicaţiei „În Linie Dreaptă”, ce se doreşte exponent al conservatorilor români, a apărut un interviu luat lui Tom Holst, manager al companiei Chevron.

În binecunoscuta „limbă de lemn” a managementului de sorginte americană, Tom Holst caută să convingă pe români că perspectiva roz a independenţei energetice poate deveni realitate în viitorul apropiat, cu condiţia ca România să accepte exploatarea gazelor de şist. Fireşte, numai de către compania Chevron. Pentru că, în viziunea domniei-sale, numai aceasta poate să o facă, în baza experienţei acumulate în SUA,unde „această energie disponibilă în abundenţă ajută economia Statelor Unite şi duce la o renaştere a industriei de prelucrare din SUA."

Domnul Holst continuă prezentarea „minunatelor perspective” pe care exploatarea gazelor de şist le-ar aduce ţărilor din Europa Centrală şi de Est, în calitate de producători pentru întreaga Uniune Europeană, care, conform ultimelor declaraţii ale preşedintelui american Obama „nu trebuie să mai depindă de gazul rusesc”. De acord, ţările UE trebuie să găsească resurse alternative la gazul rusesc, dar varianta gazelor de şist ar satisface nevoile acestora? Iată ce răspuns ne oferă d-l Holst: „Gazele neconvenţionale ar putea satisface aproximativ 10% din cererea Uniunii Europene până în 2035".

Aşadar, SUA „vor să scoată de pe piaţă” Rusia prin metoda sancţiunilor, cât mai repede. Şi oferă Europei ca alternativă doar 10% din necesar până în anul 2035. Până atunci, ce vor face europenii? Vor prepara hrana la foc de vreascuri si se vor încălzi la flacăra lumânării, ca în Evul Mediu?

Încă un aspect: nici cifra de 10% nu este sigură. Pentru că iată ce spune mai departe d-l Holst: „Pentru a face un prim pas spre securitatea energetică trebuie să determinăm exact mărimea si viabilitatea comercială a resurselor de gaz natural din ţările europene. Pentru a face acest lucru, este necesară explorarea. Ţările europene ar trebui să ştie dacă există resurse bogate de gaze naturale şi petrol care ar putea ajuta la dezvoltare şi ar putea oferi beneficii ţărilor implicate." Aşadar, „uite popa, nu e popa”! Nu este exclus ca în urma explorării să aflăm că există gaze de şist în proporţie de zero la suta sau doar de câteva procente, caz în care cei de la Chevron îşi vor lua jucăriile şi vor pleca să prostească pe alţii. În urma lor, vor rămâne efectele cât se poate de reale: solul contaminat, pânza de apă freatică poluată, plus seriile de cutremure ce terorizează şi vor teroriza populaţia. Frumoase perspective, nimic de zis!

D-l Holst nu suflă o vorbă despre aceste lucruri, ci declară senin: „Ce putem face Chevron şi eu este să comunicăm eficient în aşa fel încât oamenii să poată lua singuri decizii cu privire la propriul viitor. Aceştia trebuie sa vadă beneficiile acestor activităţi înainte de a fi convinşi. Eu respect aceasta situaţie". Oamenii din judeţele Galaţi şi Vaslui au văzut deja „beneficiile” menţionate mai sus: serii prelungite de cutremure în zone unde înainte nu se produceau, apa din fântâni poluată, sol contaminat. Şi s-au convins. Şi au luat singuri deciziile pentru propriul viitor: au spus un NU hotărât exploatării gazelor de şist. Au protestat energic la Pungeşti,a u decis la nivel de consilii locale în Siliştea, Băceşti, Puieşti şi alte localităţi să interzică pe teritoriile lor exploatarea gazelor de şist.

Respectă Chevron această situaţie, aşa cum a declarat d-l Holst? Nici gând! Interesul, înainte de toate: sunt cumpăraţi cei ce reprezintă statul român. Nici nu este greu, întrucât cei aflaţi în structurile statului român sunt obedienţi fata de Washington şi tot ce provine de acolo. Prin manevre oculte efectuate de reprezentanţii puterii locale, terenurile unde vor fi amplasate sondele Chevron au fost cumpărate de companie,fără ca localnicii să bage de seamă. În sfârşit, „convingerea” oamenilor se face prin „metodele democratice ale statului de drept”, adică bastoanele jandarmilor, interdicţii de circulaţie, anchete şi altele asemenea.

Pentru a estompa efectele neplăcute ale acestei operaţiuni de „convingere”, d-l Holst ne prezintă „binefacerile” oferite de Chevron locuitorilor din zonele unde se află perimetrele de explorare. În primul rând, locuri de muncă: „Realizăm interviuri de angajare în satul Siliştea comuna Pungeşti. Totalizăm astfel câteva sute de joburi contractate de Chevron. Dinamica businessului nostru arată că pentru fiecare loc de muncă angajat într-un contract cu Chevron se creează alte 4 joburi noi”. Sau: „Echipa de 250 de angajaţi ai Prospecţiuni din Mangalia are baza de staţionare la un hotel din Venus, Mangalia. Este un hotel care ar fi fost închis în extrasezon. Acolo lucrează astfel, în continuare, tot personalul, cu bucătari, cameriste, personal de întreţinere, şoferi. Magazinele sunt deschise în continuare pentru această echipă, serviciile de spălătorie, cosmetica şi divertisment. Vă mai pot spune că 50 dintre cei 250 de angajaţi sunt localnici, deci 20%. Sunt beneficii importante pentru comunităţile locale. Vă rog sa aveţi în vedere că, la maturitate, operaţiunile Chevron se vor derula în peste 10 locaţii”. Din tot acest amalgam de cifre, reiese clar că numărul de locuri de muncă create de Chevron este foarte mic. Mai mult: doar 20% din aceste locuri sunt pentru localnici. Foarte puţin pentru nevoile reale!

În ceea ce priveşte investiţiile în plan social, iată realizările Chevron: „În ceea ce priveşte investiţiile în domeniul sănătăţii, în Vaslui, Chevron a donat o ambulanţă către spitalul judeţean”. Hotărâţi-vă: este investiţie, sau donaţie? De asemenea, „Chevron a identificat o necesitate acută de a ajuta cu uniforme şcolare elevii din judeţul Constanţa. Ca parte a programului de implicarea în dezvoltarea comunităţii unde îşi desfăşoară activităţile, Chevron a livrat, în luna decembrie 2013 şi ianuarie 2014, peste 1.500 de uniforme elevilor din şcolile primare din 10 comune aflate în judeţul Constanţa – Amzacea, Cerchezu, Pecineaga, Chirnogeni, Dumbrăveni, Independenţa, Tuzla, 23 august, Dolceşti, Topraisar”.Totodată, „o nevoie similară a fost descoperită în Vaslui, unde am aflat că elevii au nevoie de rechizite. Prin urmare, am livrat rucsaci cu rechizite şcolare în luna decembrie, în Băceşti. Astfel, mai mult de 550 de pachete – constând în rucsacuri cu rechizite şcolare (caiete, penar, carioci, acuarele, stilou) şi dulciuri de Crăciun – au ajuns la copiii de grădiniţă şi din şcoala primară (clasele I-IV) din comuna Băceşti. Investiţiile sociale se află la baza filosofiei noastre de business”. E clar: filosofia voastră de business este una colonialistă. Adică oferiţi băştinaşilor tradiţionalele „mărgele colorate” şi le luaţi bogăţiile solului si subsolului!

Declaraţiile domnului Holst sunt cât se poate de edificatoare. Vedem clar ce oferă România acestei companii americane şi ce primeşte în schimb. Poate fi vorba de o independenţă energetică a României? Nici vorbă! Într-adevăr, are dreptate d-l Holst când afirmă că România importă doar 30% din necesarul de gaze, în timp ce 70% provine din producţia internă. Dar atâta timp cât producţia de gaze şi de petrol se face de către firme străine, care au în proprietate resursele României, independenţa energetică a României este doar o vorbă goală!

Nu trebuie să ne facem iluzii: toate aceste firme străine, cărora liderii iresponsabili români le-au pus pe tavă resursele ţării, au un singur interes: exploatarea intensivă a acestor resurse. Nu vor ţine cont de mediul înconjurător, nu le va păsa că vor polua solul, apele, pădurile, aerul pe care îl respirăm. Vor exploata petrolul şi gazele româneşti, până la ultima picătură, după care vor pleca şi vor lăsa pustiu în urmă.

Este lucru ştiut că metoda fracturării hidraulice provoacă mişcări seismice, contaminează solul, poluează apele din pânza freatică şi apele de suprafaţă. În toate locaţiile unde s-a aplicat metoda fracturării hidraulice (Europa,SUA, America Latină etc.) impactul dezastruos asupra mediului s-a făcut simţit, cu urmări grave asupra sănătăţii populaţiei. Astfel, guvernul olandez a anunţat recent că producţia de gaze va fi redusă cu 20% din cauza cutremurelor frecvente ce au loc în zona exploatărilor de la Slochteren, unde se află cele mai mari rezerve de gaz ale şist din Europa occidentală. Un exemplu de ţară condusă de oameni cu judecată, care nu pun în pericol populaţia şi teritoriul naţional. În multe ţări ale lumii au loc proteste de stradă împotriva exploatării gazelor de şist,iar guvernanţii responsabili limitează sau interzic acest gen de exploatare.

Ce fac autorităţile din România, se ştie prea bine: pun pe tavă avuţia ţării primului venit. Cu o condiţie: să fie american, caz în care se înghesuie să-i pupe tălpile cu o râvnă demnă de o cauză mai bună. Şi pentru a-şi arăta devotamentul, aruncă un potop de invective către soare-răsare, unde se află ruşii, „vinovaţii de serviciu” pentru toate relele trecute, prezente şi viitoare ce se abat şi se vor abate asupra spaţiului carpato-danubiano-pontic. Iar cât durează gălăgia şi publicul este ocupat, „marii dregători” ai ţării „închină ploconul”. Astfel conform relatărilor cotidianului „Vremea Nouă” din Vaslui, în scurtul mandat pe care l-a avut, premierul Mihai Răzvan Ungureanu a avut grijă să vândă la bucată teritorii întinse din Moldova şi Dobrogea către compania Chevron, pentru ca aceasta să-şi delimiteze celebrele „perimetre de exploatare”. 

Ce ar trebui să facă numitele autorităţi, pentru a asigura mult-trâmbiţata independenţă energetică a României? Înainte de toate, trebuie să naţionalizeze tot ce s-a înstrăinat: petrolul şi gazele naturale din subsolul ţării, ale ţării trebuie să rămână. Acestea nu trebuie vândute, ci păstrate pentru consumul intern şi consumate cu chibzuinţă. Prin atingerea unui echilibru optim al consumurilor de energie (electrică, termică, gaze naturale, combustibil solid), prin utilizarea formelor de energie neconvenţională acolo unde este posibil. Trebuie folosite aceste energii cu precădere în producţia bunurilor care asigură consumul intern şi - mai ales - exportul. Iar importurile de petrol şi gaze să fie făcute la nivelul cantităţilor strict necesare. Şi în contrapartidă cu exporturile. Iar Federaţia Rusă este partenerul ideal în acest scop. Se anunţă noi sancţiuni internaţionale împotriva Rusiei? Să vedem dacă ţările UE îşi vor periclita interesele economice vitale ce le leagă de Rusia, de dragul atitudinii de „jandarm mondial” a SUA! Istoria a demonstrat că interesele vitale, de ordin economic au avut totdeauna prioritate! Ar trebui ca, măcar de data asta, România să-si cunoască propriile interese! Şi să le urmeze întocmai!

Notă: Toate informaţiile prezentate în articol aparţin autorului. Postul de radio Vocea Rusiei nu răspunde pentru ele.

  •  
    şi distribuie pe