11 iunie 2014, 18:24

Sfârșitul hegemoniei americane

Sfârșitul hegemoniei americane

Așa cum era de așteptat, recenta întâlnire din capitala Poloniei a președintelui SUA cu liderii foștilor sateliți ai URSS din Tratatul de la Varșovia a confirmat totala rinocerizare a establishment-ului occidental și european.

Într-adevăr, ce poate fi mai grotesc decât o „reinventare” a fostului Tratat de la Varșovia în care foștii lideri din blocul sovietic au fost înlocuiți cu marionete americane, iar președintele SUA a devenit noul „tătuc” al acestor marionete? Dar, lăsând la o parte aspectele grotești ale metamorfozării foștilor sateliți ai URSS în „vajnici” aliați ai Occidentului, recenta reuniune de la Varșovia a evidențiat foarte clar ineficiența flagrantă a încercării SUA de a redeclanșa războiul rece din perioada 1946-1989.

Dar de ce noua strategie de tip Anaconda preconizată de SUA a devenit atât de ineficientă? Dacă această strategie s-a dovedit atât de eficientă în trecut, de ce în noul context sancționarea și marginalizarea politico-economică a Rusiei nu mai este posibilă?

Mai întâi, pentru că istoria nu se repetă. Lumea de azi este o lume multipolară, o lume foarte diferită de cea din perioada bipolarismului. Dacă acum două decenii SUA, Japonia, Germania, Franța, Marea Britanie, Italia și Canada erau cele mai mari puteri economice ale lumii, la sfârșitul acestui an acest clasament va fi cu totul diferit: China, SUA, India, Japonia, Germania, Rusia și Brazilia (1). Un clasament incredibil, nu ? Apoi, dacă acum două decenii SUA, Japonia, Germania, Franța și Marea Britanie aveau o bonitate financiară extrem de solidă, acum această bonitate s-a volatilizat în cazul SUA, al Japoniei, al Franței și al Marii Britanii datorită creditării excesive a populației, a companiilor și a statului, dar mai ales datorită deficitelor cronice din comerțul internațional cu bunuri și servicii. Spre deosebire, bonitatea financiară a Chinei, a Rusiei, a Indiei și a Braziliei a crescut semnificativ în aceeași perioadă, mai ales în cazul Chinei și al Rusiei, datorită nivelului redus al creditării economiei și al excedentelor sistematice din comerțul internațional cu bunuri și servicii. Pe de altă parte, să nu uităm că Rusia este în acest moment liderul global al intr-un clasament al exportatorilor de hidrocarburi, în timp ce UE, SUA, Japonia și China ocupă în această ordine primele locuri într-un clasament al țărilor importatoare de hidrocarburi (2).

În acest context, ideea că dezvoltarea economico-militară impetuasă a Rusiei din ultimii ani ar putea fi stopată pe termen mediu și lung printr-o blocadă politico-economică made in SUA este o idee stupidă. Rusia are acum și va avea și în următorii ani suficienți bani ca să cumpere orice și de oriunde. Pentru că, spre deosebire de multe piețe naționale, piețele globale sunt piețe concurențiale. Nici o firmă occidentală, nici măcar compania franceză care construiește portelicopterele Mistral pentru Rusia, nu poate renunța la exporturile destinate Rusiei. Pentru că într-un asemenea caz, Rusia ar găsi imediat nenumărați furnizori neoccidentali care ar substitui fără nici o problemă orice furnizor occidental. Ca să nu mai vorbim de faptul că elita universitară și tehnocratică rusă este capabilă să internalizeze în timp real orice tehnologie exogenă.

În sfârșit, ideea că statele din UE ar putea renunța unilateral la importul de hidrocarburi din Rusia este, deasemenea, o idee stupidă. De ce? Pentru că în eventualitatea că Bruxelles-ul va interzice construcția gazoductului South Stream, Rusia va fi nevoită să dezafecteze tranzitul ucrainean al exprturilor sale de gaze naturale destinate UE datorită costurilor prohibitive ale acestui tranzit. Drept urmare, exporturile rusești de gaze naturale via North Stream vor deveni insuficiente, iar economia UE se va confrunta pe termen surt cu o penurie energetică fără precedent. Mai mult, această problemă nu va putea fi soluționată nici pe termen mediu sau lung, deoarece eventualele importuri de gaze lichefiate din SUA ar implica costuri cel puțin duble comparativ cu situația actuală, iar rezervele de gaze naturale din Algeria și Azerbaijan sunt cu totul și cu totul insuficiente în raport cu uriașa cerere de gaze naturale din UE (2).

În aceste condiții, este evident că orice tentativă a Americii și a aliaților săi de a obstrucționa dezvoltarea economico-militară a Rusiei prin mijloace economice sau militare implică riscuri autodistructive prohibitive. Paradoxal, însă, nu aceasta este cea mai importantă problemă pe care trebuie să o rezolve în acest moment Washingtonul. Spre deosebire de trecut, problema cea mai importantă cu care se confruntă Washingtonul în actuala conjunctură globală este de natură morală și nu logistică. Dar ce are politica cu morala? De ce ar trebui să-și bată capul experții Departamentului de Stat și ai NATO cu problemele morale implicate de actuala cruciadă ideologico-militară instrumentată împotriva Rusiei lui Putin?

După cum este cunoscut, principala paradigmă ideologică americană din perioada războiului rece a fost diabolizarea Rusiei: Rusia a inventat comunismul pentru a înrobi planeta! Rusia este un imperiu al răului! Aceste teze extrem de primitive au reprezentat nucleul dur al strategiei de diabolizare a Rusiei în toată perioada războiului rece. Iar după ce naționaliștii de la Kiev au preluat puterea printr-o lovitură de stat regizată de experți americani, aceste teze au fost reactualizate în mare grabă. Numai că, așa cum am menționat, lumea de acum este o lume cu totul diferită de cea de acum câteva decenii. Spre deosebire de lumea de acum câteva decenii, în lumea de azi există mult mai mult spirit critic și discernământ în ceea ce privește auditul politicii externe americane. Drept urmare, în pofida unei propagande rusofobe fără precedent instrumentată de media occidentală în ultimele luni, miliarde de oameni au înteles foarte repede că autorii loviturii de stat de la Kiev sunt urmașii politici ai extremiștilor ucraineni conduși de Stepan Bandera, extremiști care, împreună cu trupele naziste, au asasinat cu bestialitate sute de mii de polonezi, de evrei și de ruși în perioada 1941-1944. Documentul prezentat în continuare reprezintă o dovadă cutremurătoare despre asasinatele comise de armata lui Bandera în pogromul de la Lvov din 30 iunie 1941:

http://www.istpravda.ru/pictures/7882/

Drept urmare, încercările propagandiștilor de la Washington de a da certificate de bună purtare naționaliștilor din așa-numitul Sector de Dreapta și din partidele naționaliste de la Kiev au eșuat lamentabil. Pentru că, nu-i așa?, toată lumea știe dictonul: spune-mi cu cine te însoțești, ca să-ți spun cine ești!

Din această perspectivă, actuala criză provocată de Casa Albă în Ucraina prin intermediul puciștilor de la Kiev implică riscuri enorme în ceea ce privește stabilitatea sistemului politic global. Nu este pentru prima oară când Casa Albă declanșează în mod deliberat imense seisme politice și militare la nivel regional și global pentru a-și satisface interesele pescuind în ape tulburi. La fel s-a întâmplat și în cazul conflictelor instrumentate de SUA în Corea, în Vietnam, în fosta Iugoslavie, în Afganistan, în Irak, în Egipt, în Libia, în Somalia și în Siria. În acest context, reunificarea Crimeei cu Rusia și schimbarea raportului de forțe în sistemul politic global reflectă faptul că hegemonia americană din ultimul secol este un fapt consumat. Oricum am judeca lucrurile, această hegemonie a fost contraproductivă, lipsită de scrupule și a durat prea mult. Așa că nu are nici un rost să regretăm sfârșitul hegemoniei americane!

Surse de date: 1. Eurostat, Newrelease, 69/2014, 30 April 2014; 2. BP Statistical Reviewe of Energy, June 2013.

  •  
    şi distribuie pe