17 iunie 2014, 14:10

Economia României a devenit o economie de tip second hand

Economia României a devenit o economie de tip second hand

După cum este cunoscut, fezabilitatea financiară a executivului de la București s-a deteriorat semnificativ în primele trei luni ale acestui an comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut.

Astfel, ponderea veniturilor guvernamentale în produsul intern brut din primul trimestru al acestui an a scăzut cu 0,5% comparativ cu primul trimestru din 2013, iar datoria executivului a crescut cu 4,2% în primele două luni ale acestui an(1,2,3).

Evident, aceste contraperformanțe ale guvernului Ponta erau previzibile. În pofida aparențelor sau a declarațiilor demagogice ale guvernanților, aderarea României la UE nu a determinat dezvoltare economică, ci subdezvoltare economică. Cu alte cuvinte, aderarea României la UE a determinat o diminuare și nu o creștere a eficacității și a eficienței la nivel macroeconomic. Drept urmare, economia României a devenit în doar câțiva ani o economie de tip second hand. Datele prezentate în continuare reflectă în mod indubitabil acest eșec macroeconomic fără precedent în ultimile decenii.

Colaj: Vocea Rusiei

PIBPC-produsul intern brut în prețuri constante (2005); CMM-consumul de materii prime și materiale la nivel macroeconomic; PR-productivitatea resurselor (PIBPC/CMM). Surse de date: 1. Eurostat, National accounts (including GDP), Annual national accounts, GDP and main components; 2. Eurostat, Sustainable devlopment indicators, Sustainable consumption and production.

Într-adevăr, din matricea anterioară rezultă că valoarea produsului intern brut (PIB) a crescut în termeni reali cu 53,6% în perioada 2000-2011, iar consumul de materii prime și materiale a crescut în aceeași perioadă cu 157,9%. Drept urmare, productivitatea resurselor a scăzut în perioada menționată cu 40% (!), iar economia României, a devenit o economie europeană de tip second hand.

Dar cum poate fi explicată această regresie vicioasă? De ce performanțele modeste ale economiei românești de la începutul acestui mileniu, o economie pe care Petre Roman o denumea „o grămadă de fier vechi”, s-au volatilizat în perioada 2000-2011, o perioadă în care România a avut acces aparent nerestricționat la imensele resurse tehnologice și financiare ale UE?

Fără îndoială, deprecierea acută a gradului de calificare al forței de muncă active reprezintă principala cauză a colapsului performanțelor economiei românești în perioada de preaderare și în cea de postaderare la UE. Spre deosebire de toate celelalte state din UE, în cazul României creșterea economică din perioada 2000-2008 a fost o creștere de tip extensiv, o creștere determinată de multiplicarea muncii necalificate în detrimentul muncii calificate. Datorită acestei disfuncții, productivitățea resurselor a scăzut în România de la 0,35 euro per kg în anul 2000 la 0,18 euro per kg în anul 2008, în timp ce la nivelul UE nivelul mediu al productivității resurselor a crescut în aceeași perioadă de la 1,33 euro per kg la 1,48 euro per kg (4). Să ne reamintim că economia României a devenit în ultimul deceniu ținta preferată a investitorilor avizi de muncă ieftină, astfel că oferta de joburi pentru forța de muncă cu un nivel scăzut de calificare a crescut asimtotic în detrimentul ofertei de joburi pentru forța de muncă cu un nivel mediu sau înalt de calificare (cercetare-dezvotare, proiectare, inginerie, marketing, management operațional). Drept urmare, majoritatea salariaților cu un nivel mediu sau înalt de calificare aflați în șomaj și a tinerilor care au dobândit în perioada 2000-2008 un nivel mediu sau înalt de calificare au acceptat, de voie sau de nevoie, locuri de muncă proiectate pentru un nivel precar de calificare profesională. În aceste condiții, boom-ul economic din perioada 2000-2008 a devenit nesustenabil, astfel că România a înregistrat în perioada 2008-2010 o contracție a PIB de 7,6% (5). În sfârșit, tot ca urmare a deprecierii sistematice a gradului de calificare a forței de muncă, populația, companiile și instituțiile publice din România au devenit total dependente pe termen lung de importul de muncă scumpă în contrapartidă cu exportul de muncă ieftină.

 Colaj: Vocea Rusiei

CF-consum final de bunuri și servicii; INV-investiții de capital; EBS-exporturi de bunuri și servicii; IBS-importuri de bunuri și servicii. Sursa datelor: Eurostat, National accounts (including GDP), Annuaș national accounts, GDP and main components.

Așa cum am menționat, datele precedente reflectă cu claritate efectele dezastruoase ale avidității angajatorilor din sectorul privat al economiei românești pentru munca necalificată în detrimentul muncii calificate: colapsul competivității companiilor românești pe piețele interne și externe, respectiv dependența vicioasă a economiei românești de importul de muncă scumpă și de exportul de muncă ieftină. Drept urmare, deficitul înregistrat de România în comerțul extern cu bunuri și servicii a crescut în termeni reali de 34,9 ori în perioada 2000-2008 și de 18,3 ori în perioada 2000-2011. Evident, aceste uriașe deficite comerciale au generat o creștere nesustenabilă a producției, a consumului, a investițiilor și a datoriei externe.

Din cele prezentate anterior rezultă că penuria de resurse financiare cu care se confruntă în acest moment executivul de la București nu poate fi reproșată decât în mică măsură funcționarilor din Ministerul finanțelor Publice. Pentru că o economie de tip second hand în ceea ce privește calificarea forței de muncă, așa cum este în acest moment economia României, este o economie cu o foarte precară bază de impozitare. Ori, este foarte ușor de înțeles că majorarea sustenabilă a bazei de impozitare în cazul României este posibilă doar prin creșterea semnificativă a productivității muncii și a capitalului. Dacă nu vor fi rapid operaționalizate politici guvernamentale, inclusiv de natură fiscală, care să stimuleze creșterea productivității factorilor de producție, atunci fezabilitatea financiară a executivului de la București va fi afectată dramatic, iar falimentul nu va mai putea fi evitat prin „rostogolirea” datoriei publice.

Din păcate, însă, guvernele care au condus România în ultimile decenii au tratat cu indiferență efectele dezastruoase, inclusiv riscul de insolvență statală, ale metamorfozării economiei românești intr-o economie de tip second hand. Și tare mă tem că aceasă indiferență va continua sine die!

Surse de date: 1. Ministerul Finanțelor Publice, Buletin MFP; 2. Ministerul Finanțelor Publice, Trezorerie și datorie publică; 3. Eurostat, National accounts (including GDP) Quarterly national accounts, GDP and main components; 4. Eurostat, Sustainable devlopment indicators, Sustainable consumption and production; 5. Eurostat, National accounts (including GDP), Annual national accounts, GDP and main components.

Notă: Toate informaţiile prezentate în articol aparţin autorului. Postul de radio Vocea Rusiei nu răspunde pentru ele.

  •  
    şi distribuie pe