4 iulie 2014, 10:42

Rânduri pentru America

Rânduri pentru America

Data de 4 iulie este o dată importantă în istoria SUA.

La 4 iulie 1776, coloniile engleze din nordul continentului american şi-au proclamat independenţa faţă de Londra. Prin renumita Declaraţie de Independenţă, semnată de George Washington şi ceilalţi lideri iniţiatori, toate aceste teritorii s-au constituit într-un stat federal, care se dorea a fi cel mai democratic din câte au fost până atunci şi care să asigure o viaţă prosperă locuitorilor săi. De asemenea, îşi propunea să asigure aceeaşi viaţă prosperă şi celor care doreau să calce pe „pământul făgăduinţei”. De aceea, de atunci şi până în prezent, ziua de 4 iulie este Ziua naţională a SUA, sărbătorită atât pe teritoriul naţional, cât şi în toată lumea, la ambasade şi consulate.

Pentru buna funcţionare a „celui mai democratic stat” ce se năştea, a fost adoptată Constituţia din 1787, veritabil model pentru întreaga lume, cea mai veche constituţie scrisă care funcţionează neîntrerupt de la adoptarea sa. Prin amendamentul 14, secţiunea 1, ratificate în 1868, erau garantate drepturile şi libertăţile cetăţenilor americani:” Toate persoanele născute sau naturalizate în Statele Unite şi supuse jurisdicţiei lor sunt cetăţeni ai Statelor Unite şi ai statului în care locuiesc. Nici un stat nu va elabora sau aplica vreo lege care să restrângă privilegiile sau imunităţile cetăţenilor Statelor Unite; nici un stat nu poate priva vreo persoană de viaţă, libertate sau proprietate fără a urma cursul firesc procedurilor legale; şi nici nu va refuza vreunei persoane aflate sub jurisdicţia sa protecţia egală a legilor”.

Înălţătoare cuvinte! O nedumerire persistă: băştinaşii amerindieni, locuitorii acestor pământuri din vremuri străvechi, nu aveau dreptul la aceste drepturi prevăzute la amendamentul 14? De ce au fost discriminaţi, marginalizaţi, de ce au fost închişi în rezervaţii, de ce au fost lăsaţi să moară încetul cu încetul? Ce scop a avut acest genocid? Simplu: acapararea unor noi pământuri, pe care să se stabilească noii colonişti, emigraţi din Europa. Aceştia, cu Biblia într-o mână şi puşca în cealaltă, au contribuit din plin la ”creştinarea”şi „civilizarea” nefericiţilor băştinaşi, până la dispariţia lor!

Iar afro-americanii, deşi s-au bucurat de abolirea sclaviei, au avut nevoie se aproape un secol pentru recunoşterea statutului lor de cetăţeni cu drepturi egale cu ale celor cu pielea deschisă la culoare. Exemplar model de democraţie!...

Exemplele date mai sus ne arată faţa ascunsă a „măreţei democraţii” americane: o rasă autointitulată „superioară”, cu pielea albă şi posesoare de averi domină şi exploatează nişte rase aşa-zis ”inferioare” numai pentru că aceştia din urmă au pielea mai închisă la culoare şi sunt săraci. Un model tipic fascist, pe care „mândria planetei” nu va ezita mai târziu să-l aplice în cursul expansiunii sale pe mapamond.

Perioada situată între finalul războiului de secesiune şi începutul celui de al doilea război mondial, când forţa capitalurilor reale a pus în mişcare industria, agricultura şi a permis o dezvoltare a tehnologiilor, a însemnat pentru SUA un nivel de dezvoltare nemai întâlnit, o urbanizare intensă, dezvoltarea căilor de comunicaţii, a infrastructurii, apariţia şi dezvoltarea unei industrii fără egal în lume.

SUA ar fi putut să cunoască un nivel de dezvoltare unic în lume, dacă n-ar fi existat acel grup mari oligarhi ai finanţelor, care a luat acestei mari puteri un drept elementar: acela de a bate monedă, încredinţând acest drept unei entităţi private, adică FED. Şi care a introdus, prin jocurile bursiere, capitalul speculativ care, devenind la un moment dat mai mare decât cel real, a condus la declanşarea,în 1929 a faimoasei crize economice.Rezultatul? Milioane de şomeri, de oameni fără adăpost, ce stăteau la coadă pentru”supa săracului”, în timp ce o minoritate grupată in jurul oligarhilor de pe Wall Street au adunat averi incredibile. Întrebarea de pe buzele tuturor era: „Cum se poate ieşi din criză” ?

Răspunsul a fost unul simplu: război! Da, al doilea război mondial a picat ca o mană cerească pentru economia americană. Pentru că, odată cu abrogarea legii neutralităţii în 1940 şi cu intrarea SUA în război în decembrie 1941, economia americană a trecut masiv la producţia de război, înclinând definitiv cumpăna victoriei de partea Naţiunilor Unite. Astfel a fost posibil ca armata americană să îi scoată încet şi sigur pe japonezi din Pacific, astfel a fost posibil sprijinul material dat URSS, astfel a fost posibilă aplicarea ”tacticii pământului pârjolit”, prin bombardamente masive asupra principalelor obiective din adâncimea teritoriului inamic.

În România, oraşul Ploieşti şi zona petroliferă au cunoscut din plin distrugerile provocate de bombele lansate de valurile de fortăreţe zburătoare denumite cinic „ Liberator”. Eram copil când tatăl meu mă ducea la Ploieşti şi îmi arăta, încă de la intrarea în oraş, craterele imense din malul Teleajenului, îmi arăta mormanele de ruine şi fiare contorsionate din zona „ Pisica Albă”...Da, rănile „made in USA” stăruiau şi la începutul anilor’ 60, la mai bine de 17 ani de la vara fierbinte a anului 1944. „Imperialiştii americani”-zicea tata, cu năduf.

Trebuie să recunosc că tatăl meu avea mare dreptate. Da, după al doilea război mondial, oligarhii de pe Wall Street au decis: SUA devine o putere imperială. Şi s-a văzut: „mesagerii libertăţii şi democraţiei” (a se citi bombardierele şi portavioanele americane) au continuat ceea ce au început la Ploieşti în 1943, Dresda, Hiroshima, Nagasaki în 1945. Adică au deschis o serie impresionantă, ce continuă până în ziua de astăzi: Coreea, Vietnam, Libia, Irak, Iugoslavia, Afganistan....Plus ”exportul de revoluţie” şi lunga serie de lovituri de stat: Guatemala, Brazilia, Uruguay, ţările Americii Centrale, Iran, România, Egipt, Siria, Georgia, Ucraina....numai câteva nume dintr-o listă interminabilă.

Un lucru este clar: SUA urmăreşte dominaţia întregii lumi, acapararea tuturor resurselor planetei, transformarea tuturor oamenilor în sclavi supuşi unei elite restrânse, instaurarea unui control total asupra individului şi instaurarea unei diabolice dictaturi financiare. Exact conform cuvintelor Apocalipsei:”şi nimeni nu va putea să vândă sau să cumpere dacă nu va avea semnul fiarei pe frunte şi pe mâna dreaptă”…

Episodul „gemenilor” din 11 septembrie 2001 a dat startul unei ofensive denumită pompos „războiul contra terorismului”. Nu trebuie să fii expert în geopolitică pentru a vedea ce a urmat apoi. Adică un război de expansiune, combinat cu ”export de revoluţie”, menit a înconjura Federaţia Rusă, în vederea unui atac final ce are ca scop acapararea celor mai mari resurse de energie şi materii prime ale omenirii. Iar tot acel show sângeros din 11 septembrie, soldat cu câteva mii de americani morţi, a fost de fapt un avertisment: nimeni să nu mai protesteze împotriva „noii ordini”, aşa cum a fost în cazul războiului din Vietnam. „Dormiţi liniştiţi, Noua Ordine lucrează pentru voi”...

Un lucru mă supără nespus: că SUA s-au insinuat prin slugi extrem de supuse în ţara mea, România. Şi că o pregăteşte, conform planului său, într-o colonie bună de muls până la ultima picătură de materie şi de energie. Şi într-o bază de atac împotriva Federaţiei Ruse. Pentru interese ce ne sunt total străine, noi, românii, ne punem pe tavă ultimele resurse energetice şi de materii prime către ”marele licurici”, ne punem la dispoziţie tineretul plin de vigoare pe post de carne de tun în conflicte la dracu-n praznic, tot pentru interese americane. Pentru faptul că, datorită unei clase politice vândute, un pârlit de secretar de ambasadă american dă ordin ca voinţa populară exprimată într-un referendum să fie arunactă la gunoi. Şi să fie cocoţat în jilţul prezidenţial un individ veros, rapace, de o nesimţire fără margini, care se înhăitează cu clanuri ţigăneşti pentru a prădui bugetul statului. Şi care, datorită urii fără margini ce mocneşte in sufletul său bolnav la adresa Rusiei şi a tot ce este rusesc, se luptă din răsputeri ca să menţină vrajba între două ţări ce ar trebui să aibă strânse relaţii bilaterale. Nu mai vorbesc de faptul că acest individ vrea cu tot dinadinsul să ne târască intr-un conflict cu marele vecin de la răsărit!

Asta este „democraţia şi prosperitatea” pe care tu, yankee, vrei să o aduci cu forţa în ţara mea? Nu am nevoie, poporul din care fac parte nu are nevoie de aşa ceva! Personal, am cunoscut pe pielea mea urmările acestei „democraţii”. Am lucrat într-o companie americană, am fost concediat pe nedrept într-un ajun de Crăciun, fiind lipsit de drepturile băneşti ce mi se cuveneau. Iar pentru faptul că am refuzat să vorbesc în engleză cu unul din directori (eram în ţara mea şi aveam dreptul să vorbesc limba mea natală, nu?) mi s-a acordat o ”bilă neagră” la dosar, fiindu-mi interzis dreptul de a mă reangaja la orice companie din România. Iar tu, yankee, ai introdus aici conceptul cretin şi criminal al marginalizării şi exterminării lente pentru generaţiile trecute de 45 de ani! Adică al ”ieşirii din sistem pe cale naturală”. Asta glăsuia preşedintele român într-o mai veche cuvântare, asta mi-a dorit personal unul din slugoii tăi plătiţi, deghizat în postac pe Facebook!

Aşadar, ce aş putea să-ţi urez, yankee, de ziua ta? Doar atât: YANKEE; GET OUT FROM MY COUNTRY, GET OUT FROM ALL THE WORLD!!

  •  
    şi distribuie pe