5 august 2014, 10:17

Doborârea cursei MH-17 cu o rachetă a avut un corespondent și în România. Partea a II-a

Doborârea cursei MH-17 cu o rachetă a avut un corespondent și în România. Partea a II-a

Așa cum am văzut din prima parte a materialului, comandorul Suciu Ioan a încercat să împiedice doborârea, minuțios plănuită de noua conducere instalată pe 22 decembrie 1989, a cursei TAROM.

Partea I - Doborârea cursei MH-17 cu o rachetă a avut un corespondent și în România.

Motiv pentru care Suciu a devenit indezirabil și trebuia să i se închidă gura la modul cel mai abject cu putință. Am mai văzut că Parchetul a mușamalizat doborârea avionului AN-24 înmatriculat YR -BMJ, dând vina pe givraj, pentru a acoperi pe cineva din armată. Așa cum același Parchet a făcut-o și în cazul traficului cu arme, în care erau implicați generali ai armatei române, împreună cu Comandantul lor Suprem. Trafic cu arme pe care ei l-au transformat în contrabandă cu țigări în 1998, prin fabricarea de rapoarte mincinoase, cu scopul de a pune toate atribuţiunile lor în seama comandorului Suciu Ioan, reușind astfel să-l reducă la tăcere. Cum de a fost posibil ca Justiția să devină pur și simplu o slugă aservită ?

Pe 26 decembrie 1989, Ion Iliescu l-a autorizat pe ofițerul MapN Cătălin Voicu, numit tot de el, șef al Secţiei pentru Problemele Militare şi Justiţie a Comitetului Central al PCR, ca împreună cu colonelul magistrat Florescu, numit tot de el Procuror șef-adjunct al României și șef al Parchetelor Militare, să folosească arhivele reţelei de colaboratori a fostei Securităţi, în ceea ce priveşte magistraţii din întreaga Justiţie. Scopul fiind acela ca magistraţii-turnători să treacă în totalitate de partea ”Justiţiei independente”, subordonate total Puterii post-decembriste. Aceasta fiind condiția de a fi numiți să ocupe funcții de conducere în Justiţie.

Totuși, în România există și servicii de informații civile care atunci când sunt interesate să se afle ceva, varsă totul în presă. Numai că, pe 23 decembrie 1989, Securitatea a trecut sub ordinele MapN și în toate funcțiile de conducere ale nou înființatelor SRI și SIE au fost numiți ofițeri ai Direcției Informații Militare. Care deși au ieșit la pensie după 2000, au avut grijă să se înconjoare de foștii lor subordonați mai tineri din MapN, cărora le-au predat funcțiile. Nu trebuie uitat faptul că șefii serviciilor de informații, la fel ca și conducerea Parchetelor și a Instanțelor de judecată, sunt numiți de președintele României, din rândul slugilor lui obediente. Și că prin intermediul lor ”Capo di tutti capi” al României impune Justiției deciziile pe care le dorește.

Din echipa de luptă din Punctul de Comandă Principal al comandamentului Aviaţiei militare şi a apărării AA a Teritoriului, din 22 și 28 decembrie 1989, a făcut parte printre alții și locotenent-colonelul Magdalena Ion – şeful Operațiilor AA. El fiind singurul din această echipă, care după 1990 a avut o carieră fulminantă. Magdalena Ion a absolvit școala militară de ofiţeri de Apărare AA şi Radiolocaţie "Leontin Sălăjan" din Braşov. Fiind aceeași promoție ( 1968 ) cu pilotul Suciu Ioan. În decembrie 1989 Magdalena deținea funcția de Şef Birou Operaţii AA.

După răsturnarea lui Ceaușescu de la putere, a fost avansat locotenent-colonel (cu un an mai devreme decât stagiul în grad), fix pe 27 decembrie 1989. Și la gradul de colonel, opt luni mai târziu, pe 15 august 1990, în condițiile în care stagiul minim legal în gradul de locotenent colonel era de șapte ani. În perioada 1990– 1993 Magdalena a fost Şef al Secţiei Apărare Antiaeriană, din Statul Major, iar din 1993 până în 1997 a fost consilier la Preşedinția României, şef al Secretariatului Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, primind gradul de general de brigadă ( cu o stea ), pe 21 octombrie 1994 și pe cel de general maior ( cu două stele ), pe 21 noiembrie 1996. Ca o comparație, din 1989 și până în 1998, când a fost arestat și degradat la gradul de soldat, ca urmare a înscenării ”Țigareta II”, Suciu Ioan a rămas tot comandor și comandant de Bază aeriană.

Colonelul Necula, şeful Politiei Transporturi de pe aeroportul Otopeni, a descoperit pe 1 iunie 1998 că Acvila Air (firmă acoperită a Direcției Înzestrare a MApN) a închiriat un avion IL-18D/22 al companiei Vichi Air, înmatriculat în Republica Moldova (ER-75929). Cu care a executat 73 de zboruri cu arme în perioada 07.06.1995- 28.11.1996 ( sub mandatul președintelui Ion Iliescu ). Operarea făcându-se de la platforma militară a aeroportului Internaţional Bucureşti-Otopeni, destinația fiind ţări africane supuse embargoului internaţional. Printr-un ordin venit de la Cotroceni, colonelul Necula a fost dat afară din poliție, dosarul penal deschis de el fiind clasat și generalul Magdalena, şeful Secretariatului Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, vizat de anchetă ca responsabil de autorizarea celor 73 de zboruri, a fost protejat.

De ce trebuia protejat în fața Justiției generalul Magdalena de către Emil Constantinescu? O explicație ar fi aceea că știindu-l ”mânjit cu arme”, Constantinescu l-a numit tocmai pe acesta să conducă ancheta administrativă în baza aeriană Otopeni în scandalul ”Țigareta II”. Cu scopul de a șterge urmele tuturor transporturilor cu arme de contrabandă, inclusiv cel din ”Țigareta II”. Pe baza Raportului total eronat, bazat pe sustragerea și distrugerea probelor, întocmit de Magdalena, s-a obținut arestarea şi condamnarea comandorul Ioan Suciu la 15 ani de închisoare. Suciu se află și în prezent în închisoare.

Inactivitatea Armatei în cazul din Apuseni ţine de mentalitatea conducerii sale?

Ca recompensă a capacității ieșite din comun, Magdalena a fost numit locţiitor al şefului Statului Major al Forțelor Aeriene, fiind ulterior avansat la gradul de general locotenent ( cu trei stele ) pe 5 iulie 2002. Magdalena a ieșit la pensie, ca inspector general al Inspectoratului MapN, fiind avansat general cu patru stele, pe 22 octombrie 2009.

Nici în afara granițelor României, această crimă tembelă n-a suscitat interes. Nici măcar în rândul colegilor de breaslă ai reporterului de la Sunday Times care acum bat și ei câmpii, de-a dreptul penibil, în legătură cu doborârea cursei MH-17 de către Rusia. Spre deosebire de cursa TAROM, zborul MH-17 malaiezian a avut 9 britanici din cei 298 aflați la bord, motiv pentru care Anglia, s-a zbătut să fie descifrate la Londra, cutiile negre ale avionului malaiezian.

Așa cum spuneam, singurul pasager al avionului AN-24 al TAROM a fost cetățean britanic și Anglia n-a făcut niciun demers pe lângă autoritățile române pentru elucidarea condițiilor violente, în care i-a fost curmată viața. O posibilă explicație ar fi aceea că Marea Britanie era interesată de reușita ”războiului” cu teroriștii inexistenți care îngrozeau populaţia și-i legitimau la Putere pe „emanații” Occidentului, care-l debarcaseră pe Ceaușescu. Război condus de însuși generalul Victor Stănculescu.

Reamintesc că Stănculescu a fost racolat cel mai probabil în 1986 de un agent al Serviciului Secret de Informaţii Externe al Marii Britanii-MI 6 (George Pop, cetăţean britanic de origine română, care lucra din 1984 în România, ca reprezentant al firmei Rolls-Royce, divizia motoare de avioane şi echipament militar). Și că generalul Stănculescu a jucat un rol cheie în răsturnarea de la putere a lui Ceaușescu. Prin operaţiunea de simulare a represiunii masive din noaptea de 17/18 decembrie 1989 de la Timișoara, care a urmat Operaţiunii acoperite de declanşare a cascadei de provocări la adresa regimului. Apoi prin Lovitura de Palat din 22 decembrie 1989, orele 12:40 de la sediul CC din București, urmată de organizarea execuției cuplului Ceaușescu, din 25 decembrie 1989 de la Târgoviște.

După ce pe 30 ianuarie 2014 a fost publicată decizia definitivă și irevocabilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul 8230/3/2010 care a stabilit că ancheta în cazul ”Țigareta II” a fost o înscenare judiciară, multă lume se întreabă de ce Procurorul General al României, nu s-a sesizat din oficiu, impunând rejudecarea cazului ”Țigareta II”, cu Suciu în libertate ? Poate că se teme că Suciu ar vorbi și despre doborârea avionului Antonov AN-24 al companiei TAROM și ar trebui să cadă prea multe capete ”euroatlantiste” din vârful ierarhiei politico-militare.

Încercările timide ale Danei Grecu de a cere rejudecarea cazului ”Țigareta II”, făcute la emisiunea sa ” La ordinea zilei” au fost aspru corectate din platou de stomatologul Mugur Ciuvică, cu expresii copiate parcă de la pacienții unui anume număr de spital : ce-mi spuneți mie de sentințe definitive și irevocabile, știu eu că ăla nu merită, e un nenorocit ! Spre deosebire de atoateștiutorul Ciuvică, eu când nu sunt sigur de ceva întreb. Se zvonește prin târg că anterior eliberării din funcția de purtător de geantă al lui Emil Constantinescu, bugetarul Mugur Ciuvică ar fi dobândit o superbă vilă pe malul lacului Mogoșoaia. Cu nimic mai prejos decât conacul de cinci milioane de euro al fostului primar al Capitalei, Crin Halaicu și a unei copii fidele a acesteia, deținute de fostul șef al SPP, generalul (r.) Dumitru Iliescu. Așa o fi ? Întreb și eu, nu dau cu parul.

Notă: Toate informaţiile prezentate în articol aparţin autorului. Postul de radio Vocea Rusiei nu răspunde pentru ele.

  •  
    şi distribuie pe