6 august 2014, 18:42

Viaţa pe timp de război. Partea a II-a: Doneţk

Viaţa pe timp de război. Partea a II-a: Doneţk

Noaptea de sâmbătă spre duminică a fost agitată, s-au auzit explozii, focuri de armă, iar pe străzi trecea tehnică militară. Sunetele războiului au cuprins oraşul. Toţi ştiu că oraşul Doneţk este înconjurat de artilerie, gata de atac.

Viața pe timp de război. Partea I-a: Gorlovka

Localnica Liudmila R., pensionară în vârstă de 65 de ani, ne vorbeşte despre condiţiile de viaţă din Donbass.

Liudmila R.: La noi e război în toată regula. Se trage cu proiectile de calibru mare. Iniţial am crezut că ne vor ocoli, dar Lugansk nu a fost cruţat, deci e rândul nostru. În principal, se trage la periferie, însă săptămâna trecută 29 de proiectile au fost trase în centrul oraşului. Noaptea se aud şi mai bine focurile de armă. Mama mea, care are 90 de ani, plânge şi spune că nu s-a temut aşa de tare nici în timpul războiului cu nemţii.

Vocea Rusiei: Cum stau lucrurile cu aprovizionarea oraşului?

Liudmila R.: Produse sunt, aproape ca pe timp de pace, dar nu găseşti de toate. Preţurile la unele produse, de exemplu, la brânză a scăzut cu 30% după interdicţia introdusă de Rusia. La fel şi în cazul conservelor de legume. Înainte piaţa era plină de legume, fructe. Şi acum se vând, dar mai puţine, multe magazine şi chioşcuri au fost închise.

Medicamente în farmacii se găsesc, dar s-au scumpit foarte mult. Serviciile comunale funcţionează normal, gunoiul este transportat, florile cresc, în oraş este frumos. Doar cu apa este mai greu: apă rece este toată ziua, apă caldă avem doar noaptea timp de trei.

Vocea Rusiei: Ce sentimente vă stârneşte războiul?

Liudmila R.: De oprimare. Circuli cu transportul în comun şi sunt puţini oameni, toţi sunt tensionaţi, se tem că pot fi în orice moment bombardaţi. Ne temem, e firesc. Oamenii se străduiesc să nu iasă din case. Oraşul este pustiu.

Vocea Rusiei: Ce credeţi, cum vor evolua lucrurile în continuare?

Liudmila R.: Toţi speră în mai bine, speră că autorităţile de la Kiev vor conştientiza că nu trebuie ucis acest popor minunat.

Este o nebunie să omori poporul. O parte a Ucrainei parcă ar fi hipnotizată, acolo se scrie că la noi sunt ceceni, trupe ruseşti, că Ucraina luptă cu Rusia. Nu este nimic adevărat. Toţi bărbaţii sunt de la noi, ei pur şi simplu ne apără. Iar forţele de autoapărare din Donbass se apără, nu atacă. Niciun copil ucrainean n-a fost ucis de forţele de autoapărare, în schimb din vina militarilor kieveni şi-au pierdut viaţa zeci de copii. Şi de ce suntem atacaţi? Pentru că noi suntem de altă părere. Şi nimeni din conducerea ucraineană nu preţuieşte oamenii.

Dar eu sper că poporul din centrul şi vestul Ucrainei va înţelege până la urmă intenţiile autorităţilor. Unii soldaţi ucraineni deja refuză să lupte, trec de partea noastră. Pentru ce să moară? Să lupte împotriva unor oameni simpli? Niciodată nu s-au gândit că în Ucraina se poate întâmpla aşa ceva.

  •  
    şi distribuie pe