22 septembrie 2014, 14:41

Principala problemă a candidatului Ponta

Principala problemă a candidatului Ponta

Liderul PSD are o problemă fundamentală care nu ține de viața politică din România și nici de Traian Băsescu. Din păcate pentru România, Victor Ponta nu crede că ar avea vreo problemă.

Pentru moment, consider că nu merită să avem o discuție serioasă despre ”spovedania” lui Turcescu, despre declarațiile lui Băsescu sau despre dragostea subită pentru basarabeni pe care fiecare dintre prezidențiabili o descoperă în ajunul alegerilor. Merită să discutăm despre un lucru fundamental important care s-a petrecut fără ca presa din România să-i acorde atenția cuvenită.

Recent, Victor Ponta a avut o vizită în China. A merge la Beijing înainte de alegeri este o practică întâlnită la mulți politicieni europeni și africani. Asemănările cu Africa nu trebuie să descurajeze pe nimeni, deoarece după două decenii de politici ”marca FMI și Comisia Europeană”, țările ”de mâna a doua” din Europa au fost reduse la modele economice și politice caracteristice pentru continentul african. Câțiva ani în urmă, toți politicienii mergeau la Washington pentru a obține firmanul, dar după ce s-a descoperit că Beijing-ul oferă investiții în timp ce Washington-ul bagă pe gât indicații prețioase și politici toxice de la FMI, China a devenit o destinație foarte populară. În termeni clari: Ponta a mers la Beijing după bani. Pentru campania prezidențială, vreo 5-15 miliarde de dolari investiții chineze ar fi devenit un atu imbatabil. Care a fost rezultatul vizitei? Rezultatul a fost zero. Desigur, liderii chinezi, care întotdeauna sunt o mostră a eleganței și a politeții, au făcut anumite promisiuni vagi, dar nu s-a materializat nimic concret și spectaculos, nimic din categoria atuurilor care puteau fi prezentate cu mare fast la lansarea candidatului Ponta. Sunt niște investiții de 5-15 miliarde de dolari o problemă pentru China? Nu, nici 50 nu era prea mult. Au știut factorii de decizie de la Beijing despre necesitățile financiare și electorale ale premierului român? Da, căci pe asemenea strategii de colaborare se bazează politica externă a Chinei. Se impune întrebarea: de ce Ponta nu a primit nimic?

Identificarea motivelor acestei decizii necesită o cunoaștere aprofundată a procesului decizional de la Beijing, dar experiența relațiilor Chinei cu țările africane permite lansarea unei ipoteze. Este foarte probabil ca Beijing-ul să se fi convins de inabilitatea lui Victor Ponta și a celor din spatele lui Victor Ponta să facă realpolitik. Politica reală este o artă fină, deși cinică. Balansarea intereselor Marilor Puteri cere un tip deosebit de suplețe mintală și acuitate a simțurilor geopolitice, adică trăsături necaracteristice pentru clasa politică din România. Într-un timp foarte scurt, Ponta s-a transformat dintr-un ”politician de perspectivă” care dădea semne că ar înțelege schimbările tectonice care se petrec în zona geopolitică, într-un personaj instabil care nu înțelege seriozitatea situației în care se află el și țara pe care el intenționează să o conducă. Cel mai probabil, declarațiile lui Ponta referitoare la o nouă bază permanentă a NATO și incidentele cu aeronava lui Rogozin au fost cele două picături care au umplut paharul. Consilierii de campanie aduși de la Washington cu tot cu mesajele pregătite de Departamentul de Stat au fost cireașa de pe tort. Ponta a demonstrat că nu înțelege diferența fină între a balansa interesele Marilor Puteri și a avea un comportament de doamnă ușuratică.

S-a produs o descoperire tragică, dar previzibilă. În Victor Ponta zace un mic Traian Băsescu, care de-abia așteaptă să înflorească după ce va fi transplantat la Cotroceni.

Notă: Toate informaţiile prezentate în articol aparţin autorului. Postul de radio Vocea Rusiei nu răspunde pentru ele.

  •  
    şi distribuie pe