20 octombrie 2014, 13:17

Noua structură de cercetare-lovire C4I a armatei ruse

Noua structură de cercetare-lovire C4I a armatei ruse

O armată modernă a mileniului trei se bazează pe sisteme integrate de cercetare-lovire, capabile să depisteze, să monitorizeze permanent inamicul cu scopul de a-i determina punctele slabe pîndind momentul optim de a i le nimici.

Singura formă de asigurare de luptă cunoscută de știința militară, prin care se depistează în timp real amplasarea luptătorilor inamici, a tehnicii lor de lupta şi a intențiilor lor concretizate prin manevre în spaţiu şi timp, este cercetarea. Spre deosebire de alte forme de cercetare, cercetarea aeriană/cosmică are avantajul că acoperă integral teatrul de acțiuni militare.

În 2014, armata rusă a încheiat implementarea unei noi structuri de cercetare, bazate pe complexe de cercetare-lovire, menită să asigure proiectarea cu cea mai mare precizie a forței, instantaneu, la distanțe de sute sau mii de km. Grație acestei structuri complexe, Rusia dispune acum de sisteme de ultimă generație, pe care doar americanii le au. Și NATO e la curent că datorită noii structuri de cercetare, armata rusă cunoaște acum la perfecție amplasarea tuturor forțelor și mijloacelor armatelor statelor NATO din vecinătatea Rusiei. Fiind capabilă să depisteze în timp real și ce noi dislocări de trupe execută NATO în zona de interes de la granițele Rusiei.

Trebuie amintit că reușita oricărei operații terestre este de neconceput fără utilizarea din vreme a dronelor ( UAV-aparate de zbor fără pilot ), înzestrate cu camere de termoviziune în infraroşu sau senzori diverși care patrulează 24 din 24 de ore. În ultimul deceniu, lupta în localităţi, contra gherilei urbane s-a dovedit eficientă tocmai datorită utilizării simultane, a avioanelor de cercetare fără pilot, a avioanlor de vînătoare-bombardament și a elicopterelor de atac.

Armatele moderne precum cea a Federației Ruse, ca și cea americană, utilizează un program complex bazat pe trei niveluri de culegere şi prelucrare a datelor pentru formarea unei imagini complete a situaţiei din teatrul de operaţii terestru. La care se adaugă informațiile culese de peste o sută de sateliți militari de cercetare rusești, dotați cu senzori de diferite tipuri.

Primul nivel este asigurat de cîte 4-6 mini avioane fără pilot ( UAV ) de tip ZALA 421-08 ( Strekoza ) repartizate la fiecare batalion al trupelor de uscat ale armatei ruse. Acestea sunt silențioase, avînd motor electric, o rază de acțiune de 30 km, un plafon de zbor de 2.000 m.

Alte 36 de avioane fără pilot de tip Yakovlev Pchela-1T și Rubej ( similare celor americane RQ-7A Shadow), cu rază scurtă de acţiune și altitudine de zbor de 2.500-3.600 m, se află în subordinea brigăzilor de infanterie, de artilerie și a celor aeropurtate rusești. Toate sunt echipate cu dispozitive electrono-optice în spectrul infraroșu și dispun de senzori capabili să distingă un obiectiv în mișcare, sesizînd deplasarea cu cîteva zeci de centimetri a umbrei unui om, de la distanţa de 700 m. UAV-urile cu rază scurtă de acțiune au o anduranță de 2-4 ore, oferă un câmp de vedere complet, dar într-un sector îngust, cu deschidere şi adâncime mică.

De aceea, brigăzile de tancuri rusești care au un ritm de ofensivă sporit, vor mai dispune din 2015 și de 4 avioane de cercetare fără pilot Dozor 600, cu rază medie de acțiune, similare celor americane MQ-1B Predator. Aparatura de navigație este de tip FLIR și include camera în spectrul vizibil și infraroșu, telemetru laser și proiector laser pentru dirijarea armamentului. Ca și pe MQ-1 Predator este montat un senzor de mișcare SAR (Synthetic Aperture Radar). Dozor este prevăzut cu două grinzi în aripi unde poate acroşa două rachete dirijate pe fascicol laser, două lansatoare de proiectile reactive nedirijate sau 6 bombe de 20 kg.

Al doilea nivel de culegere şi de prelucrare a datelor de cercetare este strâns legat tot de unităţile terestre, incluzând o flotă de elicoptere care sprijină trupele de uscat ale Rusiei. Mai exact elicoptere de cercetare și atac de tip Mi-24V/Mi-35, Mi-28 şi Ka-52 Alligator. Senzorii FLIR de navigație, conducere a focului și cercetare ai elicopterelor sunt montaţi într-un carenaj special MMS din botul elicopterului. Echipamentul conţine o cameră video TV pe timp de zi, una pentru amprenta termică pe timp de noapte, un mic radar în gamă milimetrică şi un emiţător de fascicule, cu telemetru laser pentru dirijarea armamentului de înaltă precizie.

Al treilea nivel de culegere şi de prelucrare a datelor de cercetare este cel strategic, reprezentat de avioanele de cercetare cu rază mare de acține. Rusia deține 17 UAV stealth de tip Skat, similare RQ-170 Sentinel americane, utilizate în Afganistan, avînd plafonul operațional la 12.000 m și raza de acțiune de 4.000 km.

De bază rămîn însă avioanele pilotate ELINT, avînd la bord echipaje specializate în cercetare. Rusia dispune de circa 20 de avioanele de tip Il-20M1, care au o rază de acțiune de 6.500 km, un plafon de 11.800 m, fiecare putînd patrula în aer timp de 12 ore fără realimentare. Il-20M1are în echipa de luptă opt specialişti Elint care operează și un radar de mare putere. Radarul Kvalat-2 permite afişarea sub formă digitală a hărţii terenului, lateral faţă de traiectul de zbor, până la o distanţă de 300 km. În memoria procesorului există o hartă anterioară, cu care cea actuală este comparată în mod automat pentru depistarea apariţiei unor noi mijloace de luptă inamice sau a dislocării celor deja cunoscute, din poziţiile de bază în cele de rezervă.

Cercetarea prin metoda „de radiolocaţie” se face de către echipamentul Romb-4 şi permite depistarea în secret şi afişarea pe displayul operatorului a locaţiei tuturor emițătoarelor de la sol aflate în funcţiune până la o distanţă de 500 km. Utilizând memoria procesorului, sunt identificate noile radare ale apărării AA, a punctelor de comandă de batalion, brigadă, corp de armată apărute sau schimbarea locaţiei celor deja cunoscute. Alți specialiști opereză senzorii în spectrul vizibil și infraroșu de înaltă rezoluţie montați la bordul aeronavei. Toate informațiile culese sunt transmise instantaneu printr-o linie de date video secretizată rețelei automatizate de conducere C4I ale statelor majore tactice. Datorită aparaturii de la bord, preţul unui Il-20M1 îl depăşeşte de cîteva ori pe cel al unui avion de generaţia a 5-a de tip F-22.

În afara acestora, armata rusă folosește pentru cercetarea de la mare altitudine 42 de avioane de vînătoare MiG-25RB special modificate pentru misiuni de recunoaștere. Ele avînd viteza de 3.470 km/h ( Mach 3.2 ) și plafonul la 24.400 m. Dar și o escadrilă de bombardament strategic ( Tu-142/Tu-95 MR), avînd plafonul de zbor la 12.000 m și viteza maximă de 920 km/h.

Structura de cercetare aeriană a complexelor de cercetare-lovire este subordonată sistemelor de comandă high-tech automatizate de tip C4I ale statelor majore tactice, care înglobează următoarele funcțiuni : Comandă, Control, Comunicații, Computere, Informații și Interoperabilitate . Aceste sisteme C4I rusești reunesc cele mai noi generații de microprocesoare și echipamente de comunicații prin satelit, integrate senzorilor de descoperire și dirijare. Totodată ele au facilități de memorie şi servere proprii cu putere de procesare de ultima generaţie, securizate prin criptare digitală în întreg spectrul de frecvenţe care le face imposibil de bruiat. C4I repartizează automat țintele descoperite de structura de cercetare, sistemelor de lovire terestre ( artilerie, rachete sol-sol ), celor amplasate pe nave sau aeronave de luptă, în concordanță cu raza lor de acțiune. Ucraina, Polonia, Țările Baltice și România dețin elemente de cercetare rudimentare și nici nu visează să aibă vreodată un sistem de cercetare-lovire integrat C4I.

Nedispunînd o structură de cercetare aeriană de nivelul celei a armatei ruse, raportul de forțe terestre : 8/1 numeric și 20/1 calitativ, în favoarea armatei ucrainene precum și supremația aeriană absolută, n-au putut fi fructificate, în așa-zisa operațiune antiteroristă îndreptată împotriva separatiștilor din Donbas. Principala servitute a echipamentelor de fotogrametrie, de pe cele cîteva aparate de cercetare ucrainene, este aceea că sunt din generația anilor `50- `60 și obligă avioanele de cercetare să evolueze în raza de acțiune a rachetelor portabile ale luptătorilor Novorossiei. Fapt ce a permis doborîrea a patru aparate de cercetare ucrainene și sistarea zborurilor de cercetare.

Guvernarea Iuliei Timoșenko a făcut cea mai mare prostie din ultimii 23 de ani, odată cu scoaterea din dotare și tăierea, în 2006, a ultimei escadrile de bombardament și cercetare supersonică ucraineană, înzestrată cu avioane Tu-22 M3. Cele 43 de aparate Tu-22 M3 moștenite ca urmare a dezmembrării fostei URSS, erau capabile să zboare cu 2.000 km/h ( Mach 1.88), la altitudinea de 14.500 m . Dacă Ucraina manifesta vreo preocupare de dotare a aceste platforme aeriene cu senzori de cercetare moderni, alta ar fi fost situația pe cîmpul de luptă.

Notă: Toate informaţiile prezentate în articol aparţin autorului. Postul de radio Vocea Rusiei nu răspunde pentru ele.

  •  
    şi distribuie pe