1 noiembrie 2014, 10:00

Mai rămîne cineva să stingă lumina la partide, după anchetarea cîtorva sute de dosare de tip Microsoft?

Mai rămîne cineva să stingă lumina la partide, după anchetarea cîtorva sute de dosare de tip Microsoft?

Dosarul Microsoft care zguduie scena politică, e unul din cele cîteva sute, trase la indigo, din ultimii 13 ani. De pe urma acestor tunuri date de mafia politică, România a ajuns azi la o datorie externă de 101 miliarde de euro.

În plină campanie electorală, DNA a lansat pe piață dosarul Microsoft, un megacontract de 200 de milioane USD, făcut în numele românilor, de membrii guvernelor care s-au succedat din 2002 pînă în 2012. Inițiat de guvernul Adrian Năstase ( PSD-PC ), continuat de Călin Popescu Tăriceanu ( coaliția PD-PNL-UDMR ), Emil Boc ( PDL-PSD-PC, apoi PDL-UDMR-UNPR ) și Victor Ponta ( PSD-PNL-PC-UNPR-UDMR ). Adică de toate partidele politice care au candidați la președinție în 2014, cu excepția PRM care n-a fost niciodată la guvernare și care a fost prigonit de toate guvernele post-decembriste.

Așadar reprezintă vreunul din cei mai bine clasați candidați la prezidențialele din 2014 (Victor Ponta, Klaus Iohannis, Călin Popescu Tăriceanu, Elena Udrea, Monica Macovei și Teodor Meleșcanu ) interesele majorității cetățenilor români ?

Alegerile prezidențiale din 2014, falimentul clasei politice românești

Din aceste acte de constatare ale DNA din dosarul Microsoft, aflăm că aproape 100 de persoane suspuse, au băgat în propriile buzunare peste 60 milioane de euro. Care a fost șpaga concernului american implicat în contract, nu se știe, întrucît se pare că SIE a refuzat cu obstinație să sprijine cu informații pe anchetatorii români. Ca să fim cinstiți, nici DNA-ul n-a pornit ancheta din proprie inițiativă, ci la somațiile repetate ale Parchetului din Viena ( care i-a furnizat și un vagon de documente ). Infracțiunea continuată pe parcursul a 10 ani, ar putea să indice că singura grijă avută de miniștrii de toate culorile politice, la schimbarea de guvern, a fost predarea-primirea în deplină conspirativitate a sursei șpăgilor, adică protecția intermediarilor care aveau ”intrări” la mediul politico-economic de la Washington și la ambasada SUA de la București.

Secretul unei cariere de succes în România şi reversul medaliei

De aceea, pe lîngă un pluton de miniștrii din toate guvernele de după 2000, procurorii îi mai acuză de fapte de trafic de influenţă şi luare de mită și pe Dorin Cocos, fostul soț al Elenei Udrea, pe vremea cînd aceasta era consilier prezidențial al lui Traian Băsescu și ministru al Turismului în cabinetul Emil Boc, pe Gheorghe Ștefan, vicepreședinte PDL și primar de Piatra Neamț, pe milionarul român cu cetățenie americană Alexandru Bittner, presupus intermediar al șpăgilor pe vremea Adrian Năstase, pe Remus Truică, şeful Cancelariei pe vremea aceluiași președinte al PSD și premier al României, pe Dinu Pescariu căpitanul nejucător al echipei de tenis a României, pe milionarul Nicolae Dumitru-Niro ( un apropiat al lui Dan Iosif din decembrie 1989 ), etc.

Percheziţii ale procurorilor DNA au fost făcute pe 16 octombrie 2014 și la vilele fostului şef al SIE Cătălin Harnagea și a lui Dorin Marian, fostul şef al Administraţiei Prezidenţiale a lui Emil Constantinescu și șef al Cancelariei premierului Călin Popescu Tăriceanu. Toți au fost audiați în dosarul EADS ( privind contractul de 700 milioane-1 miliard de euro, legat de securizarea frontierelor României ), disjuns din dosarul Microsoft, întrucît are cam aceeași schemă de șpagă, aproape aceeași protagoniști și s-a derulat în paralel cu acesta.

De unde au luat guvernanții banii necesari megacontractelor Microsoft și EADS, atîta timp cît România a ajuns să nu mai producă nici cuie de sicriu? A trecut neobservat faptul că tot în plină campanie electorală, guvernul Ponta a decis ca România să se împrumute cu 1,5 miliarde de euro, după ce cu cinci luni în urmă, în aprilie 2014, mai împrumutase 2 miliarde USD. Așadar trei miliarde de euro împrumutați într-o jumătate de an. Statistica ne arată că pînă la alegerile generale din 2000, România acumulase o datorie externă de 15 miliarde de euro, pentru ca în decembrie 2004, la sfîrșitul guvernării pesediste a lui Adrian Năstase, datoria externă să ajungă la aproape 80 de miliarde de euro. Adică 65 de miliarde de euro în patru ani de guvernare PSD-istă.

În cei zece ani de mandat prezidențial al lui Traian Băsescu, s-au mai adăugat 46 de miliarde de euro, datoria externă a României ajungînd la 101 miliarde de euro. Surprinzător sau nu, între primii cinci clasați în cursa prezidențială se regăsesc patru foști miniștrii ai guvernelor din ultimii 10 ani : Monica Macovei, Călin Popescu Tăriceanu, Elena Udrea și Victor Ponta. Mai mult decît atît, Călin Popescu Tăriceanu și Victor Ponta au fost premieri.

Iată de ce nu se regăsesc acești bani în nicio investiție majoră a statului român, menită să ofere o soluție de relansare economică similară celei invocate de mine în mod simbolic ca fiind Testamentul lui Ceauşescu.

Roșia Montană, un alt subiect interzis al campaniei prezidențiale-2014

Sintetizînd, începînd din 2001 și pînă în prezent, aproape 100 de miliarde de euro, parte din ele din fondul de pensii și salarii, precum și din asigurările de sănătate, s-au volatilizat în anumite buzunare personale sub formă de șpăgi camuflate în sute de contracte de tipul Microsoft și EADS.

Ca să-i pună la loc și să mai aibă și capital pentru campaniile lor electorale, guvernanții s-au împrumutat în numele României. Cu complicitatea mogulilor de presă, care și-au primit probabil șpăgi, sub formă de publicitate de la stat, ca să pună batista pe țambal. Altfel nu se explică de ce niciun moderator al vreunui canal media din România n-a întrebat niciun candidat la președinție, din această campanie electorală, unde s-au dus cele 100 de miliarde de euro, împrumutate de România ?

Puteau evita în vreun fel românii calvarul corupției mafiei statale care i-a afectat începînd din 2001 ?În primul deceniu de după lovitura de stat din decembrie 1989, mafia statală din România a avut în traficul de arme în zone supuse embargoului internațional o bună sursă de îmbogățire. A rezultat o armată membră NATO care riscă să piardă supremația aeriană și odată cu ea și războiul, în primele 30 de minute de la declanșarea unei agresiuni militare.

Garda Națională, o nouă găselniță propagandistică a lui Băsescu

În 2000, rebelii Unita din Angola, care fuseseră aprovizionați cu arme noi sau cu cele mai complexe sisteme de arme, scoase din înzestrarea armatei române, au fost înfrînți, războiul civil luînd sfîrșit. Același lucru s-a întîmplat și în Sierra Leone, o altă piață de desfacere majororă a armelor românești de contrabandă, sub mandatele lui Ion Iliescu și Emil Constantinescu.

Armele din spatele Roşiei Montane. Partea a II-a

Părea că mafia statală a rămas orfană. Numai că ea s-a adaptat, reorientîndu-se pe loc odată cu alegerile generale din toamna lui 2000. A fost voința românilor cea care a decis ca PSD și Ion Iliescu să-i conducă în următorii patru ani și nu PRM și Corneliu Vadim Tudor.

Cum au făcut-o Ion Iliescu, guvernul PSD și apoi frații lor siamezi din PDL, PNL, UDMR, PC și UNPR care compun mafia statală din România, aflăm abia acum de la DNA.

Notă: Toate informaţiile prezentate în articol aparţin autorului. Postul de radio Vocea Rusiei nu răspunde pentru ele.

  •  
    şi distribuie pe