25 noiembrie 2014, 15:38

Cine l-a învins pe Victor Ponta ? Partea 1

Cine l-a învins pe Victor Ponta ? Partea 1

Paradoxul alegerilor prezidențiale este că așa-zisa revoluție Facebook, i-a adus lui Klaus Iohannis 3,4 milioane de voturi în plus în al doilea tur, deși prezența la vot a fost cu doar 10 % mai mare decît în primul tur.

Dana Domsodi face o radiografie socială actuală impresionantă, din care se poate sesiza contextul în care au avut loc alegerile prezidențiale din România. (http://www.criticatac.ro/26817/country-poor-men/ )

”Proiectele politice ale Românei din ultimii douăzeci de ani au vizat doar realizarea intereselor capitalului străin și național, poveste deghizată sub straiele creării clasei de mijloc. Faptul de a fi sărac, bătrân, needucat, de la sat, simplu muncitor (lumpen sau proletar) pare să te delegitimeze ca și cetățean cu drepturi al unui stat democratic. Despuiat de orice avere, în posesia unei forțe de muncă care nu valorează prea mult, te trezești și în afara societății. După ce ai contribuit o viață întreagă la crearea de profit în proprietate privată, te trezești în postura de a fi, la urmă, bun doar pentru a o păzi. Diploma de paznic, la 60 de ani, nu poate fi decât brățară de aur. O bună parte din clasa muncitoare socialistă păzește azi avuțiile pământești ale capitaliștilor. Celor cu forță de muncă, li se adaugă pensionarii, țăranii, bolnavii, dar și alte categorii sociale defavorizate și marginalizate. Trăiesc toți de pe azi pe mâine, deși munca odată vie, acum moartă, a unora dintre ei a contribuit cândva la economia românească. Și pe țărani i-a uitat lumea, deși au călătorit mult cu trenul foamei, ca să hrănească acolo unde capitalismul de tranziție a lăsat guri flămânde, sau prin campusurile studențești unde intelectualitatea româneasca învăța cu burta goală teorii despre justiția distributivă sau modele ale democrației. Toate celelalte straturi de sărăcie, și aici e cu grade, au în mînă doar hegelianul certificat pentru cerșit. Atât le-a dat lor statul, și nici măcar asta”.

Un brînci pe scări, în ceea ce privește accelerarea sărăcirii populației din România, l-a dat în mai 2010 Traian Băsescu, mână în mână cu guvernul PDL ( partid care alături de PNL, constituie azi ACL-ul în numele căruia a candidat Iohannis la președinție ), prin tăierea cu 25 % a salariilor bugetarilor și 15% din pensii și somaj. Protestele din Piața Universității din ianuarie-februarie 2012, urmate în aprilie 2012 de căderea guvernului Mihai Răzvan Ungureanu, prin moțiunea de cenzură, referendumul de demitere a președintelui Traian Băsescu ( pentru care au votat 7,4 milioane de români, mai mult decît a obținut Iohannis în turul doi ) și alegerile locale și parlamentare în care USL a obținut aproape 70 %, au constituit o supapă de refulare a nemulțumirii populare ajunsă la cote alarmante.

Dacă emoțional a existat o eliberare, în plan material, în România guvernată de Victor Ponta, sărăcia s-a adîncit, PSD nefăcînd nimic altceva, în ultimii doi ani, decît să continue practicile guvernelor anterioare ale PNL și PDL, de numire pe funcții a neamurilor și oamenilor lor de la partid, de la director de intreprindere la portar. De exemplu, ca urmare a erorilor de localizarea epavei în accidentul aviatic din munții Apuseni în care au decedat pilotul Adrian Iovan și studenta medicinistă Aurelia Ioan, Corpul de Control al prim-ministrului, a verificat ROMATSA, instuția responsabilă cu controlul traficului aerian. Descoperind că șoferul de la partid al premierului Emil Boc fusese angajat de acesta la Romatsa prin eludarea legii.

Accidentul din Apuseni şi angajările la ROMATSA după raportul corpului de control al premierului 

Ponta n-a făcut nimic altceva decît să înlocuiască la Romatsa pe șoferul lui Boc cu un politruc-pensionar, nașul de cununie al unei cunoscute vedete de la Antena 3 ( televiziune total aservită PSD ), prin aceeași metodă. Specialiștii în domeniu, deținători ai licențelor aeronautice, obținute prin examene profesionale recunoscute internațional, rămînînd pe mai departe șomeri și în regimul Ponta.

Viitorul președinte al României somat de partid să aleagă cu cine guvernează: cu PSD sau cu SIE?

Populației sărăcite e nevoie să i se arate sursa generatoare de opulență a guvernanților ce o sfidează, care n-are cum să fie salariul de bugetar. De aceea, în săptămîna premergătoare turului întîi al alegerilor prezidențiale, DNA a scos în spațiul public Dosarul retrocedărilor ilegale de păduri în care sunt implicați ”greii” PSD, cu toate că faptele au fost săvîrșite în cursul anului 2012. Era vorba de deputatul Viorel Hrebenciuc și senatorul Ion Adam pentru care DNA a cerut ridicarea imunității parlamentare, în vederea arestării preventive dar și de alți parlamentari importanți PSD. Din acel moment, nemulțumirea populației putea fi interpretată vectorial, existînd un conținut al corupției probat de DNA, dar și un sens și o direcție, îndreptate în direcția conducerii PSD. Partid aflat la guvernare, al cărui președinte candida la cea mai înaltă funcție în stat.

Cu toate acestea, fără niciun ajutor, mămăliga n-a explodat de la sine, turul întîi al alegerilor prezidențiale fiind cîștigate de Victor Ponta cu 40,44%, urmat la peste 10 % de Klaus Iohannis. În turul doi, probabil cu acordul tacit al lui Iohannis și al PNL-ului pe care-l conducea, inițiativa a fost preluată de o entitate care a reușit să-și ascundă identitatea, din motive lesne de înțeles. Condusă de un fin cunoscător al realităților românești, al adversarului politic, al tarelor de la vîrful instituțiilor statului și care avea la activ numeroase campanii electorale cîștigate. Strategul a identificat corect faptul că de la alegerile prezidențiale din 2009, situația în ceea ce privește modul haotic al votării în diaspora a rămas neschimbată. Și a ales acest aspect ca declanșator al unei stări de nervozitate care prin contagiune să se transforme într-o indignare cvasi-generalizată, capabilă să conducă la o reacție emoțională la votul în turul doi.

Acest mecanism de campanie electorală a fost unul de o evidentă manipulare, avînd în structura sa două elemente distincte care au reușit monopolizarea atît a mediului online cît și cel al străzii. Ținta echipelor care au lucrat în mediul virtual a fost aceea, ca sub masca unui fals civism cu iz fascist, să diabolizeze pe votanții lui Ponta, zugrăviți drept niște zombi, creaturi care pentru binele României poate că ar trebui eutanasiate. Intimidîndu-i și amenințîndu-i voalat pe toți cei care nu aveau de gînd să se prezinte la vot în turul doi sau nu intenționau să pună ștampila pe Iohannis.

Aceste metode au devenit credibile întrucît seamănau cu cele ale ongiștilor lui Soros care au condus la ciocnirile violente în Piața Tahrir din Cairo, din cadrul așa-zisei ”Primăveri Arabe”. Cei care în turul întîi nu l-au votat pe Ponta din convingere ci pentru că n-au avut pe cine alege sau cei care i-au votat pe Călin Popescu Tăriceanu, Hunor Kelemen, Dan Diaconescu, Corneliu Vadim Tudor și Teodor Meleșcanu, au ajuns să-l voteze în turul doi pe Iohannis, doar ca să nu fie catalogați drept zombi. Falsa culpabilizare astfel indusă a avut efectul scontat aducînd dintr-un foc, 1,2 - 1,5 milioane de voturi pentru Iohannis în turul doi.

Efectul de propagare a indignării în rîndul celor care nu s-au prezentat la vot în turul întîi a fost obținut de ce-a de-a doua componentă a mecansimului de campanie. Prin mobilizarea ”spontană” a cîtorva sute de membrii PDL, PMP, Noua Republică mascați în ong-iști Roșia Montană și anti-fracturare hidraulică, în acțiuni de protest în marile orașe (Cluj-Napoca, București, Oradea, Timișoara, Galaţi, Suceava ), puternic mediatizate pe toate canalele. Aceștia au creat percepția indignării la scară națională, acționînd de fapt ca o ”plasă” în care s-au prins prin contagiune sute de mii de oameni, coborîți alături de ei în stradă.

Datorită eficienței acestui mecanism de campanie, activat în a doua parte a alegerilor, Klaus Iohannis a obţinut 6,28 milioane de voturi în al doilea tur, după ce în turul întîi a fost votat de 2,88 milioane de români.

Referindu-se la modul în care s-a votat, aceeași Dana Domsodi înclină să creadă că nu trebuie să ne așteptăm la nicio schimbare în viitor: ”La alegerile prezidențiale din 2014 s-au ciocnit, aparent, două viziuni politice, două tabere mari și late de valori politice. Practic a fost o singură viziune politică, și două tabere de votanți. Vina săracilor, singura, a fost poate de a fi luat de bună povestea celor două viziuni. Una dintre ele părea că îi ia și pe ei în calcul. S-au înșelat și au avut dreptate, simultan. Votul săracilor a fost, în același timp, negarea și afirmația unei condiții de clasă. Dacă dreapta a câștigat, după toate discursurile anti-săraci, atunci asta nu poate însemna decât un vot al societății împotriva ei înseși”.

Notă: Toate informaţiile prezentate în articol aparţin autorului. Postul de radio Vocea Rusiei nu răspunde pentru ele.

  •  
    şi distribuie pe