10 decembrie 2014, 11:31

Ce ar putea ascunde clișeul ”ne-am luat România înapoi”?

Ce ar putea ascunde clișeul ”ne-am luat România înapoi”?

Mecanismul de campanie ( cvasi-anonim pentru populația neinformată ), pitit înapoia lui Iohannis s-a dezvăluit ca unul revanșard și generator de ură în mediul virtual. El poate lesne ieși la rampă și cu sugestia lagărelor de concentrare.

În privința votului din diaspora, conform legislației românești, decizia de înființare de noi secții aparține în totalitate Autorității Electorale Permanente ( http://www.roaep.ro/). Guvernul, prin ministerul de Externe nefăcînd altceva decît să transpună în practică hotărîrea președintelui AEP. În 2012 vicepreședintele AEP, Ana Maria Pătru, a fost numită în funcția de președinte al AEP. Persoana respectivă fiind o activisă PDL, propulsată în acest post de Traian Băsescu, ea fiind surprinsă la petrecerea PD-L din seara alegerilor, alături de Traian şi Elena Băsescu.

Se afirmă tot mai des despre Klaus Iohannis că ar fi fost ales preşedinte al României de făcătura intitulată generic "partidul Facebook". La solicitarea Capital.ro. compania TreeWorks cu sprijinul serviciului de monitorizare social media Zelist Monitor, a întocmit o analiză a prezenței online a echpei lui Klaus Iohannis.

EXCLUSIV: "Isteria" IOHANNIS a cuprins România: Peste 700 de MILIOANE de afișări în doar 10 zile!

În perioada16 noiembrie – 25 noiembrie 2014 s-au înregistrat 741.271.000 de afișări online, legate de Klaus Iohannis. 85% dintre acestea (63.640.000 ) provin de pe Facebook, iar 10% din presa online (7.583.000). Vîrful vizibilitații candidatului Iohannis s-a produs pe 16 noiembrie 2014, ziua votării în turul II al alegerilor prezidentiale. Din perspectiva distributiei geografice, cel mai mult s-a vorbit despre Klaus Iohannis în Bucuresti (71,8%), locul unde a funcționat creierul, statul major al acestei campanii virtuale a "partidului Facebook". Urmat de Transilvania cu 5,9 %, deși din majoritatea mesajelor lansate de "partidul Facebook" reieșea că Transilvania era țara oamenilor liberi, inteligenți și care au respect pentru muncă, în timp ce românii de peste Carpați erau leneși, corupți, proști și influențabili.

Un alt clișeu propagandistic l-a reprezentat : oamenii harnici care se revoltă împotriva „asistaţilor fără dinţi în gură”, susținut de Institutul Român pentru Evaluare și Startegie (IRES), a lui Vasile Dâncu care a făcut profilul celor 3,4 milioane de ”oameni harnici”, atrași suplimentar de Klaus Iohannis, în turul doi. Afirmînd că marea majoritate a lor o constituie ”clasa de mijloc”, bine-nțeles “harnică” care locuiește în orase (60%). Musai 26 % din cele 3,4 milioane ar avea studii superioare.

Argumentele lui Dâncu sunt false, întrucît în România, pe segmentul de vârstă de 25-54 de ani, ponderea persoanelor cu studii superioare reprezintă 11,2%. Mai précis aceștia reprezintă un milion din cei care s-au prezentat la urne, parte din el votînd și cu Ponta. Cîți dintre ei au o slujbă care să le asigure un trai decent, ca întreprinzător, om de afaceri sau ocupînd un post care necesită studii superioare, bine remunerat ? Iar trendul e azi ireversibil: din 10 intelectuali șomeri, numai unul singur își mai poate găsi de lucru pe măsura pregătirii. Mitul intelectualilor harnici ai clasei mijlocii pro-Iohannis, care i- ar fi contracarat pe cei care au votat stînga politică și pe care fostul jurnalist Lucian Mândruță, nu s-a sfiit să-i catalogheze drept ”leneși și neisprăviți”este unul fals.

Problema României e alta. În cei 25 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, lăcomia și incompetența guvernanților a condus doar la transferarea și concentrarea avuției naționale în proprietatea a circa 250.000 de români ”de succes”. 4 milioane de români, reprezentînd forța de muncă cea mai tînără, s-a trezit obligată să părăsească țara ca să găsească acolo un job, fie el și necalificat. Alte 4 milioane de săraci sunt pensionarii. Și ei ar face același lucru dacă ar putea.

Simultan cu devalizarea României de termitele post-decembriste, procesul comunicațional din România a fost acaparat și dirijat de ongiștii lui Soroș. Publicului larg ( receptorilor ) i s-a cultivat unui anume tip de reacții, atitudini și acțiuni dorite prin metode, tehnici de influenţare şi manipulare care se numesc „profilare". Scopul lor fiind acela de a întoarce cu capul în jos, piramida valorilor societății românești.

Sistemul educațional și social fiind format în jurul idiotului și nu al omului inteligent şi responsabil, ”profilarea” a avut ca rezultat transformarea generațiilor de români în mase de oameni obedienți care vor căuta îndrumători de tip manipulator, mascați sub denumiri abstracte precum "partidul Facebook".

Acești manipulatori, recunoscuți mai nou prin apelativul băsist sau macovist, reflectă aversiunea pe care elitele de parveniți o manifestă față de milioanele de români pe care în mod premeditat i-a sărăcit și pe care îi prostesc zilnic, pe față. Și de care vedem tot mai clar că nu mai au loc, ei devenind indezirabili într-o Românie care aparține doar elitelor constituite din cetele de parveniți băsiști, macoviști și de baroni locali de toate culorile politice.

Să-i expulzeze cu forța pe cei pe care tot ei i-au exclus din viața socială, nu se poate. Atunci ce este de făcut, pînă unde vor merge ? Un posibil răspuns a fost dat zilele trecute, presa din România preluînd și amplificînd o minciună legată de o inventată listă ”deconspirată” a colaboratorilor din România a lui Aleksandr Dughin. Scopul ei ar putea fi semnalul pentru declanșarea unei epurări a societății românești, în cel mai pur stil fascist.

Lista prietenilor Rusiei din România deconspirată de Alexandr Dughin&Co. Prin e-mail!

Pare cel puțin bizar că unul din serviciile de informații românești n-a reacționat în niciun fel, deși pare că lista în cauză ar conține unul sau mai mulți ”acoperiți” de-ai săi. Lista fiind făcută 100 % de români, ea a circulat mai bine de un an, iar numele celor care au întocmit-o au fost dezvăluite deja.

„Listele negre pentru zile albe” au revenit. Cu binecuvîntarea establishmentului cultural

Notă: Toate informaţiile prezentate în articol aparţin autorului. Postul de radio Vocea Rusiei nu răspunde pentru ele.

  •  
    şi distribuie pe